Arta picturii rupestră

Pictura rupestră ori pictura pe stânci sau artă speleală este un termen generic desemnând picturile realizate pe stânci, bolovani, pereţi muntoşi abrupţi sau pe pereţii şi tavanele peşterilor, de obicei datând din timpuri preistorice. Picturi pe pietre a fost făcute încă din paleoliticul superior, cu circa 50.000 - 40.000 de ani în urmă. Se crede că aceste picturi murale au reprezentat opera celor mai respectaţi membri ai tribului, bătrâni şi şamani. Cele Mai vechi urme de activitate picturală sunt imaginile rupestre (sau parietale), adică pictate sau gravate pe stâncă şi care au fost conservate mulţumită poziţiei lor greu accesibile, sau blocării ulterioare a intrării în peşterile ce le adăposteau. Aceste rămăşiţe ale culturii paleolitice, contemporană cu ultima glaciaţie, datează de 10 000 - 30 000 de ani î.e.n. Localizarea lor geografică este, evident, foarte dispersată. Totuşi, zona aşezărilor cercetate până azi este practic eurafricană; ea se întinde din valea râului Dordogne până în Natal, trecând prin Levantul spaniol. Complexele cele mai vestite sunt: grota Lascaux, în Franţa şi cea de la Altamira în Spania.