Join US!

30 iunie 2011

Reciclarea în Romania

Dintre toate ţările europene, România reciclează numai 1% din întreg volumul de deşeuri pe care le produce, restul fiind aruncat la groapa de gunoi[1][2]. La polul opus se află Belgia, care reciclează 94%[2]. Anual, până în 2013, obiectivele de colectare selectivă şi reciclarea a deşeurilor din ambalaje pe care le are România cresc gradual, până ajung la standardele europene[3]. Obiectivul de valorificare prin reciclare al României este de 38% în 2009, 42% în 2010 şi 46% în 2011[3]. În anul 2010, obiectivele de reciclare a hârtiei sunt la 60%, a plasticului 14%, a sticlei la 44% şi a metalelor la 50%[3]. Dacă România ratează ţintele de valorificare şi reciclare pe care le riscă, amenzi de 200.000 de euro pe zi, pentru fiecare obiectiv neîndeplinit[3].
Reciclarea de metale
În anul 2007, piaţa de fier vechi din România era estimată la peste un miliard de euro anual[12]. Cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală de fier vechi sunt grupurile Remat Călăraşi, Remat Braşov, Romrecycling şi Rematinvest, care cuprind în total peste 20 de foste rematuri de stat[12]. Din punct de vedere al avantajelor reciclării fierului, o tonă de fier vechi înlocuieşte 3 tone minereu de fier şi circa 1 tonă minereu de cărbune[13].
Reciclarea becurilor
În România există organizaţia nonprofit Recolamp care colectează gratuit becurile arse, având în prezent (august 2010) 4.800 de puncte de colectare, în toată ţara[14]. În fiecare an, Recolamp strânge între 150 şi 200 de tone de becuri[14]. Marea majoritate a materialului colectat este trimisă în Germania, unde există o instalaţie de reciclare care desparte pulberea fluorescentă de restul materialelor[2]. O foarte mică parte din material sunt trimise la Târgu Mureş, în special becurile de iluminat stradal[2].
Reciclarea în Uniunea Europeană
În anul 2008, fiecare cetăţean al oraşelor mari din statele Uniunii Europene a produs 524 de kilograme de deşeuri, din care 40% au ajuns în gropile de gunoi, 20% au fost incinerate, 23% reciclate şi 17% distruse prin descompunere[15]. În anul 2007, cantitatea era de 525 de kilograme[15]. Cei care au produs cel mai puţin gunoi în 2008 au fost cehii cu 306 kilograme, iar cel mai mult danezii, cu 802 kilograme[15]. Cele mai mici cantităţi de deşeuri au fost generate în Cehia (306 kg/persoană), Polonia (320), Slovacia (328), Letonia (331) şi România (382 kg/persoană)[16]. În schimb, cele mai mari cantităţi de deşeuri municipale au fost înregistrate în Danemarca (802 kg/persoană), Irlanda (733) şi Cipru (770)[16]. Ţările care au recurs cel mai mult la reciclare sunt Germania (48%) din cantitatea de deşeuri generată, Belgia (35%), Suedia (35%), Olanda (32%) şi Austria (29%)[16][17].
Reciclarea de ambalaje
Din anul 2005, statul român este obligat de legislaţia europeană să recicleze un anumit procent din cantităţile de deşeuri provenite din ambalaje[4]. Potrivit Administraţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în 2007, cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piaţă a fost de peste 1.250.000 de tone, din care au fost reciclate aproape 400.000 de tone (aproximativ 30% - obiectivul global care trebuia atins era de 28%)[4]. Der Grune Punkt (The Green Dot) este un program european ce urmăreşte reciclarea ambalejelor bunurilor de consum introduse pe piaţă de către agenţii economici[4]. Sistemul a fost introdus pentru prima oară în Germania, în 1991, iar de atunci s-a creat o reţea în numeroase state din Europa[4]. Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an[5]. În România, în anul 2007, deşeurile de ambalaje proveneau în proporţie de aproximativ 60% de la populaţie, regăsindu-se în deşeurile menajere, şi 40 % de la agenţii economici[6]. În anul 2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piaţă a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000 tone de deşeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, şi reciclate 265.000 tone deşeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%[6]. Cantitatea de ambalaje valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone[6]. În anul 2009, legislaţia europeană obligă agenţii economici să recupereze şi să valorifice 45% din totalul ambalajelor puse pe piaţă, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013[7]. Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înfiinţată la sfârşitul lui 2003 de un grup de companii care activează în România[7]. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita Romania, Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas, Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan[7]. Eco-Rom este liderul pieţei de preluare de la agenţii economici a obligaţiei de reciclare şi valorificare a deşeurilor de ambalaje[7]. Modelul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este imprimată o bulină verde - simbolul firmei care se ocupă de reciclare[5]. În România, Eco-Rom are grijă ca firmele pe care le reprezintă să-şi îndeplineasca obligaţiile de colectare şi reciclare[5]. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantităţii de deşeuri pe care aceasta o lansează pe piaţă[5]. Încasările sunt investite mai departe în sistemul de colectare, transport şi valorificare a deşeurilor de ambalaje[5].