Echivalente în alte limbi
Sintagma nu are un corespondent precis în limbile de mare circulaţie, iar acolo unde există sintagme similare, înţelesul lor poate să difere. „Echivalările” oferite cel mai des expresiei româneşti sunt franţuzescul musique légère şi sintagma englezească easy listening (care s-a răspândit şi în alte limbi - de exemplu, în germană). În cazul limbii engleze, atributele muzicii uşoare sunt împărţite între subgenurile music-hall, light music, beautiful music ş.a., astfel încât o relaţie de echivalenţă precisă nu poate fi stabilită. Totuşi, mergând pe criteriul limbii, nu se poate conchide că muzica uşoară există numai în România (cu toate că, sintagma fiind autohtonă, vom stabili muzica uşoară românească ca prim reper de comparaţie), ci este şi situaţia altor culturi (de pildă, cea italiană) care se apropie într-o măsură semnificativă de stilistica dată. Asemănarea muzicii uşoare româneşti cu cea franceză, italiană ş.a.m.d. se justifică în primul rând ca un număr de influenţe exercitate din afară. (De pildă, o contribuţie însemnată în anii şaizeci au avut-o turiştii străini, veniţi din toată Europa pe litoralul românesc al Mării Negre. Fie melomani care aduceau cu ei înregistrări la modă în ţara lor, fie interpreţi străini care susţineau concerte, astfel de surse erau de mare interes pentru artiştii români, angajaţi pe timpul verii la restaurantele de pe litoral.)
Semnificaţii
Muzica uşoară, în conştiinţa publicului actual, îşi are rădăcinile situate nu mai devreme de anii 1950. În consecinţă, cadrul ei este determinat prin opoziţie cu alte genuri ale muzicii de consum (muzica rock, chiar şi pop), în funcţie de context. Uneori, ea este prezentată ca însumarea tuturor acestor genuri şi pusă în opoziţie cu muzica de factură cultă.
