Coliva

Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbăкољиво, în limba bulgară коливо) este unaliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase şi înmormântări) şi se pregăteşte din grâu dat la piuă sau din arpacaş(orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite. [1] Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea). Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36). Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Branişte, Liturgica Specială, Ed. Nemira, 2002, pg. 379).