Astronomia, (din limba greacă, άστρον astron: stea, νόμος nomos: lege[1]) este ştiinţa care studiază legile ce guvernează cosmosul, adică corpurile cereşti şi evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră cum ar fi stelele, planetele, cometele, galaxiile sau radiaţiile cosmice de fond. La fel, studiază forma şi formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi.
Astronomia este una dintre cele mai vechi ştiinţe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziţia stelelor în navigaţie (vezi istoria astronomiei).
În perioada contemporană, aproape toţi astronomii au cunoştinţe solide de fizică iar rezultatele observaţiilor sunt puse în context astrofizic, astfel încât astronomia şi astrofizica au dobândit definiţii foarte apropiate.
Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoştiinţă care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cereşti.
În Grecia Antică, ca şi în alte civilizaţii antice, astronomia conţinea în mare parte astrometrie, calculând poziţiile stelelor şi ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler şi Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mişcarea corpurilor din sistemul solar şi interacţiunea lor sub acţiunea gravitaţiei. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai uşor de înţeles natura fizică a acestor obiecte cereşti.
Astronomia profesionista
Astronomii profesionişti au acces la telescoape puternice, detectoare, şi calculatoare. Întâi, astronomii colectează informaţii cu ajutorul acestor instrumente, apoi analizează informaţiile şi apoi le compară cu teoriile existente. Cea mai importantă parte a astronomiei este astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au şi fac simulări ale evenimentelor. Spre exemplu aceştia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele formând o supernovă.
Astronomia de amatori
În istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia fiind una din puţinele ştiinţe în care amatorii încă mai joacă un rol important, în special la descoperirea şi monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar că aceştia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesionişti. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiectele cereşti ca planetele din sistemul nostru solar, cometele sau sateliţii, dar şi câteva roiuri stelare, nebuloase şi galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- nori de gaz din galaxia noastră, roiuri stelare - aglomerări de stele şi galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare, grupuri de planete (conjuncţii), luna. Mulţi astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cereşti din sistemul solar sau din galaxie.
