Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele preţioase din corindon cu singura excepţie a variantei de culoare roşie rubinie care este denumit rubin. Însă este foarte răspîndită denumirea de safir, a pietrelor preţioase de culoare albastră, dar acest albastru nu trebuie înţeles ca şi culoarea cerului senin, ci toate nuanţele de albastru până la albastru foarte închis şi chiar negru.
Safirul este un mineral ce apare sub formă de monocristale Al2O3 Culoarea o determină impurităţile ca de exemplu cu Fe2+-, Fe3+-, Cr3+-, Ti4+- sau V4+-Are duritatea 9 pe scara Mohs, după diamant.
Răspândire în natură şi producerea pe cale sintetică
Rocile unde s-au găsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate şi depozitate în aluviuni, în albiile apelor curgătoare. Ţările mai importante în producţia de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA Australia, şi Nigeria. Pe cale sintetică se pot produce safire de o calitate perfectă şi de o mărime aproape nelimitată.
Utilizare
Pe lângă utilizarea lor ca pietre preţioase, a fost utilizat din anii 1950 până în anii 1960 ca vârf al acului patefoanelor şi picup-urilor. O utilizare o are şi în producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin conţinutul în Galliumnitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastră şi LEDului de culoare albă, albastră şi verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de undă între 750 până la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor condiţii extreme de temperatură şi presiune ca de exemplu avioane de recunoaştere sau nave spaţiale, se utilizează safire sintetice cu un diametru până la 75 cm.
Safirul natural descoperit până în prezent este Steaua Indiei de 563,35 carate, găsit (1901) în Sri Lanka fiind vândut de John Pierpont Morgan muzeului american American Museum of Natural History .
@Safirul@
