Istoric
Originea etimologică a numelui provine din limba greacă αμεθυστoς (amethystos) = „contra beţiei”, numele acesta se datorează credinţei că persoana care poartă un ametist este cruţat de beţie la consumarea vinului[1]. O altă variantă a originii etimologice a numelui de ametist provine din legenda în care Bachus zeul vinului a turnat vin pe o nimfă care era transformată cristal, cristalul devenind violet. Ametistului i se mai atribuie rolul de apărare contra demonilor, contra furtului, această credinţă explică faptul că mormântul merovingienilor[2] conţinea şiraguri de ametist.
Culoare
Mineralul are frecvent o culoare violetă, de nuanţe diferite până la variante de culoare roz. Culoarea este distríbuită neuniform în masa mineralului, astfel apar dungi de nuanţe mai închise. Factori determinanţi ai culorii sunt realizate prin prezenţa ionilor de Fe4+ [3] aşezaţi în structura atomică a reţelei tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin înlocuirea unor atomi de siliciu cu atomi de fier, [4]aceasta fiind o teorie controversată. Ametiste se pot transforma prin supunere la radiaţie[5] în cristale incolore. Un efect asemănător de schimbare a culorii se realizează prin expunerea la soare[6], sau la căldură un timp mai îndelungat mineralului.
Răspândire
Ametistul este un mineral foarte răspândit în natură, exemplarele mai mari care se pot tăia şi şlefui fiind folosite ca pietre preţioase, asftfel de cristale s-au găsit în Brazilia, Uruguay, Madagascar, Rusia, Germania şi Sri Lanka. Asemenea cristale mari se găsesc în geodele (golurile) filoanelor hidrotermale asociat cu calcedonie şi în rocile vulcanice.
Utilizare
Ametistul este o piatră preţioasă apreciată, fiind şlefuit frecvent ca briliant, navetă sau briolett. Varietatea de culoare violet închis este cea mai valoroasă, ca şi varietate ametrin o stare de trecere de la ametist la citrin. Manipulaţii prin încălzirea ametistului la 400 °C se obţine culoarea galbenă a citrinului, la fel prin încălzire se poate obţine culoarea verde a prasiolitului, sau poate cuarţ incolor, ca şi degradarea cristalului prin fisurare.
Din secolele XIX-XX se pot obţine pietre preţioase pe cale artificială, astfel se pot produce şi ametiste care însă se pot deosebi de cele naturale
@Ametistul@
