Dorohoi

Municipiul Dorohoi, reşedinţa fostului judeţ cu acelaşi nume, se află aşezat în partea de nord-vest a Câmpia Moldovei de Sus, în Judeţul Botoşani, la contactul Campiei Jijiei Superioare cu Dealurile Bour, la confluenţa râului Jijia cu râul Buhai, la 200 m altitudine pe malul drept al râului Jijia. Din punct de vedere geografic, oraşul este aşezat în partea de nord est a Romaniei, în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibăneşti de pe stânga văii Siretului şi Câmpia Moldovei pe cursul superior al râului Jijia. Dealurile de la nord, nord-vest şi vest de oraş sunt Măgura Ibăneşti (385m), Pietriş-Dersca (472m), Hapăi (472m). Spre vest, la 15 km, este valea Siretului iar spre nord-est, la 35-40 km este valea Prutului. Ca poziţie pe glob se află la intersecţia paralelei 47°58' N cu meridianul 26°23' E. Aşezarea pe acestă latitudine face ca oraşul să primească o cantitate de căldură mai mică decât localităţile din sud, zilele să fie mai lungi cu o jumătate de oră la solstiţiu de vară, primăverile să întârzie cu două săptămâni, toamna vine mai devreme şi iernile sunt mai lungi. Relieful este fragmentat de Jijia şi afluenţii săi: pârâul Buhai şi Morii unit cu pâraiele Criva şi Ghiţăloaia. Înălţimea cea mai coborâtă a reliefului este în albia majoră a Jijiei, 140-150m iar cea mai ridicată pe dealul Tirinca, 193 m. Clima regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38° C iar cea mai scăzută, -32,5° C pe 5 febr. 1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepă şi stepă. Cernoziomul este tipul predominant de sol. [modificare]Istoric Strada Grigore Ghica în trecut Strada I.C. Brătianu în trecut Prima menţiune documentară datează din 6 oct. 1407. Când boierii moldoveni reînnoiesc în oraşul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla şi Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menţionat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Cameniţa. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407 şi 1434. Gh. Ghibănescu îl consideră întemeietorul activităţii administrative la Dorohoi. În 1495, Ştefan cel Mare zideşte aici biserica Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea oraşul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 şi 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reşedinţa vornicului ţării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează şi pecetea oraşului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a fost din nou prădat de tătari şi pierde mult in importanţă. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iaşi. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ţinutului Dorohoiului şi al marilor proprietari, a prezentat în şedinţa divanului ad-hoc al Moldovei dorinţele românilor. În războiul pentru independenţă dorohoienii şi-au adus contribuţia lor, monumentul eroului naţional si local Nicolae Valter Mărăcineanu stând ca mărturie. Monumentul comemorativ din faţa primăriei, Ostaş în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuţi în primul război mondial. În 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi-Iaşi. În 1959 oraşul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apa a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Dorohoi. În anul 1968, dupa impartirea administrativ-teritoriala a ţării a devenit oraş in cadrul judetului Botosani si din decembrie 1994 este municipiu.