Berna

Numele oraşului Berna fost menţionat prima dată la 1 decembrie 1208. Originea numelui nu este însă până astâzi clarificat. Cea mai cunoscută legendă fiind cronica lui Konrad Justinger, unde se menţionează că ducele Berchthold V de Zähringen care fi ucis un urs (Bär în germană), ar fi numit oraşul "Berna". [modificare]Întemeierea oraşului Berchthold al V-lea a întemeiat oraşul la sfârşitul secolului al XII-lea, având un plan clar: a aşezat oraşul pe o peninsulă a râului Aare, ca să fie protejată în mod natural din trei laturi, iar a patra latură era să fie protejată de un zid şi un turn de apărare. Astfel, a început clădirea acolo unde râul face o buclă de 180°, în aşa numitul "colţ de jos", (Nydegg). Protecţia ideală i-a permis să se dezvolte rapid şi să-si extinda limita înspre vest: până în 1256, turnul de apărare era Zytglogge (turnul cu ceas), succedat de Käfigturm (turnul cu închisoare) până în 1345 şi de Christoffelturm (turnul lui Sf. Cristof, amplasat în apropierea locului pe care se găseşte actuala gara centrală, dar demolat în 1865) până în 1622. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, două protecţii adiţionale au fost construite: Schanze (şanţul) cel mare şi cel mic. Zona protejată astfel a fost destul de mare pentru dezvoltarea oraşului până în secolul XIX. Când Berchtold al V-lea a murit fără moştenitor în 1218, Sfântul Împărat Romano-German Frederic II a decretat ca Berna să fie un oraş imperial liber. Dacă n-ar fi fost cazul, Împăratul ar fi putut prelua conducerea oraşului datorită lipsei unui moştenitor. Pe acest act, Berna l-a revalidat în 1273 după ce Imperiul rămăsese fără împărat timp de 23 de ani. Acum, cercetătorii bănuiesc ca actul iniţial fusese un fals. În 1353 Berna face un tratat cu tânără confederaţie elveţiană (al 8-lea membru), în care alianţă s-a dovedit a fi un membru foarte puternic. Cu dorinţa de a-şi asigura venituri din tranzituri est-vest, oraşul a început să se expande către nord şi către sud. În acest scop a cucerit Aargau în 1415 şi Vaud în 1536, precum şi alte teritorii, devenind astfel cel mai mare oraş-stat din nordul Munţilor Alpi. Berna pierde o luptă împotriva francezilor în timpul războaiele napoleoniene, este ocupată la data de 6 martie 1798 şi pierde majoritatea teritoriilor cucerite. După plecarea francezilor în 1802, Elveţia modernă îşi ia încet forma actuală şi prin constituţia din 1848, Berna devine sediul guvernului confederaţiei, de facto capitala Elveţiei. Oraşul a întreţinut întotdeauna relaţii de bună vecinătate cu Zürich, iar în anul 1353 s-a unit cu Confederaţia Helvetică. Totodată, Berna a fost influenţată de mişcarea Reformei şi a adoptat protestantismul. După ce a devenit parte a Elveţiei, cuceririle teritoriale ale Bernei şi-au câştigat suveranitatea, dar oraşul a continuat să joace un rol important. Berna a manifestat întotdeauna o oarecare neîncredere în progresul industrial, atitudine care nu s-a schimbat nici în prezent. Caracterul conservator al oraşului se manifestă şi în grija deosebită acordată dialectului vorbit de locuitori şi în ziua de astăzi.