Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la 27 octombrie 1275 de contele Floris al V-lea de Olanda şi Zeelanda. Data exactă la care Amsterdam a primit drepturile de oraş este incertă, dar cel mai probabil este că episcopul de Utrecht Guy de Avesnes a fost cel care a conferit aceste drepturi în 1306.
Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită mai ales comerţului pe care îl practica cu oraşele din Liga Hanseatică. În 1345 s-a produs un miracol euharistic lângă Kalverstraat, Amsterdam devenind un oraş de pelerinaj până la convertirea populaţiei la protestantism.
Secolul al XVII-lea este considerat Era de aur a Amsterdamului. La începutul secolului Amsterdam devine unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Din portul oraşului, plecau vase comerciale spre Marea Baltică, America de Nord, Africa, Indonezia sau Brazilia formându-se astfel bazele reţelei mondiale de comerţ.
Secolele XVII şi XIX au însemnat declinul prosperităţii. Războaiele cu Anglia şi Franţa şi-au pus amprenta pe economia oraşului. În timpul războaielor napoleoniene averea oraşului a atins punctul minim, însă, odată cu formarea Regatului Ţărilor de Jos în 1815, lucrurile încep uşor să se amelioreze.
După ocupaţia napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincţie intre sat şi oraş, de aceea Amsterdamul este azi o comună.[1]
Sfârşitul secolului al XIX-lea este numit A doua eră de aur a oraşului Amsterdam. Au fost construite muzee noi, o staţie de tren şi Concertgebouw-ul, o sală de concerte considerată în primele 3 ale lumii. În această perioadă, revoluţia industrială ajunge în Amsterdam. Se construieşte Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi oraşului legătură directă cu Râul Rin, şi canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului. Cele două canale au îmbunătăţit considerabil comunicaţiile oraşului cu restul continentului.
[modificare]Amsterdam multicultural
Amsterdam
Amsterdam a avut mereu o populaţie mixtă. În trecut, în capitala Olandei s-au stabilit mulţi străini: francezi protestanţi, flamanzi şi evrei. Atitudinea tolerantă a locuitorilor oraşului era căutată de mulţi imigranţi. Oraşul se bucurase timpuriu de libertatea cultelor religioase. La creşterea demografică a Amsterdamului au contribuit şi contingente de numeroşi imigranţi frizoni, germani şi scandinavi.
După 1960, în Ţările de Jos au migrat numeroşi muncitori turci şi marocani. Mulţi s-au stabilit în Amsterdam. După proclamarea independenţei coloniei olandeze Surinam, în 1975, în Amsterdam au sosit şi locuitori din acest teritoriu. În anii ’80 a început o revoluţie demografică, Amsterdamul devenind oraş multicultural.
În 2005, populaţia Amsterdamului era autohtonă în proporţie de doar aproximativ 45%. Însă în categoriile de vârstă de până la 18 ani, majoritatea locuitorilor e autohtonă. În mai multe cartiere se practică totuşi segregarea: olandezii înstăriţi se concentrează în jurul centrului, iar străinii se mută în zonele periferice Amsterdam Sud si Amsterdam Vest.
Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la 27 octombrie 1275 de contele Floris al V-lea de Olanda şi Zeelanda. Data exactă la care Amsterdam a primit drepturile de oraş este incertă, dar cel mai probabil este că episcopul de Utrecht Guy de Avesnes a fost cel care a conferit aceste drepturi în 1306.
Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită mai ales comerţului pe care îl practica cu oraşele din Liga Hanseatică. În 1345 s-a produs un miracol euharistic lângă Kalverstraat, Amsterdam devenind un oraş de pelerinaj până la convertirea populaţiei la protestantism.
Secolul al XVII-lea este considerat Era de aur a Amsterdamului. La începutul secolului Amsterdam devine unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Din portul oraşului, plecau vase comerciale spre Marea Baltică, America de Nord, Africa, Indonezia sau Brazilia formându-se astfel bazele reţelei mondiale de comerţ.
Secolele XVII şi XIX au însemnat declinul prosperităţii. Războaiele cu Anglia şi Franţa şi-au pus amprenta pe economia oraşului. În timpul războaielor napoleoniene averea oraşului a atins punctul minim, însă, odată cu formarea Regatului Ţărilor de Jos în 1815, lucrurile încep uşor să se amelioreze.
După ocupaţia napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincţie intre sat şi oraş, de aceea Amsterdamul este azi o comună.[1]
Sfârşitul secolului al XIX-lea este numit A doua eră de aur a oraşului Amsterdam. Au fost construite muzee noi, o staţie de tren şi Concertgebouw-ul, o sală de concerte considerată în primele 3 ale lumii. În această perioadă, revoluţia industrială ajunge în Amsterdam. Se construieşte Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi oraşului legătură directă cu Râul Rin, şi canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului. Cele două canale au îmbunătăţit considerabil comunicaţiile oraşului cu restul continentului.
[modificare]Amsterdam multicultural
Amsterdam
Amsterdam a avut mereu o populaţie mixtă. În trecut, în capitala Olandei s-au stabilit mulţi străini: francezi protestanţi, flamanzi şi evrei. Atitudinea tolerantă a locuitorilor oraşului era căutată de mulţi imigranţi. Oraşul se bucurase timpuriu de libertatea cultelor religioase. La creşterea demografică a Amsterdamului au contribuit şi contingente de numeroşi imigranţi frizoni, germani şi scandinavi.
După 1960, în Ţările de Jos au migrat numeroşi muncitori turci şi marocani. Mulţi s-au stabilit în Amsterdam. După proclamarea independenţei coloniei olandeze Surinam, în 1975, în Amsterdam au sosit şi locuitori din acest teritoriu. În anii ’80 a început o revoluţie demografică, Amsterdamul devenind oraş multicultural.
În 2005, populaţia Amsterdamului era autohtonă în proporţie de doar aproximativ 45%. Însă în categoriile de vârstă de până la 18 ani, majoritatea locuitorilor e autohtonă. În mai multe cartiere se practică totuşi segregarea: olandezii înstăriţi se concentrează în jurul centrului, iar străinii se mută în zonele periferice Amsterdam Sud si Amsterdam Vest.
