Yehuda ben Shmuel Ibn Abbas

Yehuda ben Shmuel Ibn Abbas (sau Iehuda ben Şmuel Ibn Abas, sec. XII n. Fez, Maroc - m. Haleb, Siria ? ) a fost un cărturar, teolog (rabin) şi poet liturgic (paytan) evreu din Maroc, care a scris în limba ebraică. A fost prieten cu poetul Yehuda Halevi cu care a corespondat. De la el a rămas poemul liturgic - piyut - Et shaarey ratzon עת שערי רצון להפתח Când se deschid porţile Voinţei Lui - care se intonează de către evreii de rit sefard sau oriental în ceremoniile de Slihot (cerere de iertare) din luna care precede Ziua Ispăşirii din tradiţia evreiască - Yom Kipur (Iom Kipur), şi care constituie rugăciunea principală rostită de Anul Nou evreiesc Rosh Hashana (Roş Haşana) înainte de suflatul din coarnele de berbec numite shofar (şofar). Acest poem liturgic descrie povestea Sacrificiului lui Isaac (Akedá), folosind detalii din legende exterioare Bibliei - midrashim . Unul din fiii poetului, Shmuel ben Yehuda Ibn Abbas (a doua jumătate a secolului al XII-lea), învăţat în filosofie, matematică şi medicină, a peregrinat prin ţările Orientului apropiat, mai ales în Siria şi Azerbaidjan. şi după de a avut de două ori viziuni ale profetului Muhammad a trecut la islam sub numele de Sama'il Ibn Yahiya Ibn Abbas al Maghrebi (Marocanul). A fost autorul unei lucrări de polemică anti-iudaică intitulată Ifham al Yahud , care a fost mai târziu adaptată în latină pentru uzul unor teologi creştini.