Top 10, cărţi de nota 10

De nenumărate ori m-am gândit la cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit, însă de fiecare dată am renunţat la această „aventură” pentru că reflexivitatea îmi depăşea orice fărâmă de obiectivitate. O listă de zece recomandări pentru lectură, zece cărţi care mie mi-au marcat într-un fel sau altul fiinţarea… dar nu pot să încropesc o astfel de listă, fără a-mi delimita un anumit background al descoperirii acestor titluri. Astfel m-am gândit la cărţile la care involuntar mă întorc din când în când, cu aceeaşi curiozitate şi pasiune, „cărţile de care am rămas cumva îndrăgostită”… În cele ce urmează, vă las în compania unora dintre cei mai iscuţi autori români şi vă recomand cu drag să (re)descoperiţi şi aceste fragmente din „depozitul de spirit”: 10 cărţi de nota 10. 10. Gabriel Liiceanu, Declaraţie de iubire Suntem cu adevărat din clipa în care putem face recurs la un trecut, adică din clipa în care începem să fim prin raport cu ceea ce am fost… 9. Lucian Blaga, Zări şi etape [...] metafizica tinde să se rezime de obicei pe cugetare, se-ntemeiază de cele mai multe ori pe sentiment şi-ar trebui să se întemeieze mai mult pe convingerile noastre morale… şi dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: fericirea. 8. Alexandru Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară. O lume amnezică nu poate fi o societate civilă, ci doar un agregat de hominieni. 7. Octavian Paler, Calomnii mitologice Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii. Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om Această dragoste, această lumină şi vântul care nu ne cruţă, Care ne obligă să ne aducem totul aminte… 6. Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest Să priveşti totul – trecutul şi chiar viitorul – ca pe un trecut, în care nimic nu se poate schimba şi care are farmecul plin de nostalgie al lucrurilor imuabile; sau să priveşti totul – prezentul şi chiar trecutul – ca pe un viitor, cu sentimentul imprevizibilului şi nesiguranţei ce însoţesc întotdeauna faptele care nu numai că nu s-au întâmplat, dar nici nu se ştie dacă se vor întâmpla vreodată; sau să priveşti totul – trecutul şi viitorul – ca pe un prezent, cu sentimentul futilităţii absolute, cu lăcomia îngustării clipei absolut ireversibile, neînstare să se transforme în nimic… 5. Petru Creţia, Norii [...] pentru a iubi destul ce este de iubit, e prea târziu, oricât ne-am grăbi. Că nu s-a potrivit ce ştim cu ce suntem şi cu ce facem, ce vrem cu ce-ndrăznim şi ce putem, ce ţinem minte şi cu ce-am uitat, ce e în gând cu ce-i în vis, nici ce devine cu veşnic este. 4. Nicolae Steindhardt, Jurnalul fericirii De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens. Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod. 3. Emil Cioran, Amurgul gândurilor Cu fiecare zi suntem mai singuri. Ce grea şi ce uşoară trebuie să fie ultima! 2. Andrei Pleşu, Despre îngeri E bine ca în orizontul nostru mental să apară, din când în când măcar, şi lucruri mai puţin subînţelese, mai puţin actuale. Altfel ne înţepenesc încheieturile şi murim de plictiseală. Reflecţia despre îngeri poate fi, vă asigur, o bună terapie pentru combaterea mediocrităţii intelectuale de a cărei ameninţare nu scapă nimeni. 1. Gabriel Liiceanu, Despre limită Destinul este proiectul liber realizat pe un proiect (sau pe un simulacru de proiect) străin, cu mijloacele şi în condiţiile pe care nu noi le-am ales. Viaţa fiecăruia este rezultatul acestei conlucrări: colaborăm cu altcineva sau nimeni la realizarea vieţii noastre. Şi lista poate continua…