ărţile nu sunt accesorii obligatorii în viaţă. Nu trebuie să te legi de coperţi ca de o centură de siguranţă pe drumurile cu obstacole. Poţi trăi fără ele, dar eşti mai singur. Victor Hugo avea să spună că scrierile tipărite sunt prieteni reci, dar siguri. Dacă totuşi ai descoperit pe culoarul devenirii un astfel de camarad, nu-l ţine singur, că te vei plictisi. Şi tu şi el. Alege dintre rafturi încă nouă şi vei avea o altfel de perspectivă.
10. Thomas Mann – Muntele vrăjit
Inginerul Hans Castorp vine în vizită la vărul său, internat. În fiecare zi e gata de plecare. Aceasta întârzie, din cauza începutului de tuberculoză. Devenit peste noapte din simplu vizitator, pacient, personajul începe un lung proces de „aclimatizare”; adoptă obiceiurile pacienţilor, leagă prietenii cu aceştia şi îşi dedică lungile perioade de repaos unor preocupări din cele mai diverse, de la discuţii cu umanistul Settembrini şi radicalul Naphta până la studiul botanicii şi anatomiei. Şederea personajului se prelungeşte treptat, în funcţie de capriciile bolii, ajungând, în final la o durată de şapte ani. Este momentul începerii războiului, momentul în care o existenţă în afara timpului devine imposibilă. Renunţând la toate preocupările sale de până atunci, Hans Castorp se abandonează vârtejului, devenind combatant. Scena finală îl surprinde alergând printre tranşee, către un deznodământ incert. O carte admirabilă despre sensul vieţii, boală, suferinţă, moarte, dar în primul rând un îndreptar etic despre nevoia de adaptare. Link către carte
9. Mario Vargas Llosa – Mătuşa Julia şi condeierul
O îmbinare de maestru al scrisului între autobiografism şi ficţiune, prin care autorul, la nici 18 ani, se îndrăgosteşte de Mătuşa sa, Julia. Cartea începe cu activitatea sa de scenarist la Radio Panamericana, unde povestea găseşte un personaj marunţel şi energic dar cu mare talent la telenovele.
Julia Urquidi Illanes, femeie divorţată, în vârstă de 32 de ani, fuge împreună cu tânărul scriitor de scenario radiofonice şi devine prima lui soţie. Povestea lor de dragoste sfidează regulile şi invinge convenienţele şi prejudecăţile stupide ale lumii. Iubirea învinge diferenţele de vârstă şi presiunile familiei. Vezi cartea
8. Heinrich Böll – Opiniile unui clovn
Hans Schneir este un clovn care şi-a pierdut misiunea. La nici 28 de ani a trăit momente excepţionale ale carierei, adulat, omagiat, dar păgubos în dragoste. Decade nu din cauza băuturilor sau a vieţii dezordonate, ci a pierderii iubitei sale Marie. O numea chiar “nevasta mea”. S-au certat nu pentru că el nu trece la religia ei, catolicismul, doar pentru că refuză să semneze o hârtie prin care se obligă să crească viitorii copii în spirit catolic. Disputa este presărată de opinii despre Germania hitleristă şi cea postbelică, despre criza socială, despre părinţi şi celelalte rude. Sau despre bani şi iubire.
Clovnul din povestea scrisă acum jumătate de secol pare a avea ce nu au ceilalţi: timp, suflet şi răbdare. Este o carte despre simplitate şi suveranitatea celui care nu are nimic de pierdut. Opiniile unui clovn
7. Salinger J.D. – De veghe în lanul de secară
Personajul principal, Holden Caulfield, un adolescent frustrat şi solitar, dat afară din patru şcoli, se hotărăşte să plece mai repede în vacanţă şi să hoinărească prin New York, oraşul natal, dar nu acasă la părinţi. În cele câteva zile de libertinaj, el intră în contact cu mai multe persoane şi trece prin întâmplări care îl demoralizează constant, la finalul romanului cititorul aflând ceea ce, de altfel, nu era greu de intuit: că Holden îşi spune povestea dintr-un spital de boli mintale.
O carte pentru copilul din fiecare.
6. Regina Maria – Povestea vieţii mele (trei volume)
Prinţesă britanică, s-a identificat ca nimeni altul cu poporul român, după căsătoria sa cu Regele Ferdinand. Cele trei volume ale cărţii au văzut lumina tiparului în intervalul 1934-1936, fiind scrise în limba engleză, de altfel fragmente fiind publicate în presa britanică şi în cea americană, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Memoriile se întind pe perioada 1914-1934, care includ anii hotărâtori pentru istoria României (izbucnirea Primului Război Mondial, Marea Unire), dar şi o perioadă în care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebită implicare în direcţia promovării României.
Din casele bunicilor n-a lipsit niciodată cartea despre viaţa unei Suverane, care deşi nu era româncă, a simţit româneşte şi şi-a ajutat poporul român mai mult decât orice “escu.” Cartea reginei Maria
5. Lev Tolstoi – Anna Karenina
Este destul să coboare pe peronul gării din Moscova şi Ana Karenina, soţia unui nobil, să se îndrăgostească la prima vedere de chipeşul căpitan Vronsky. În scurt timp, între cei doi se leagă o poveste de dragoste pasională, faptul că este căsătorita şi are un copil îşi pune amprenta asupra comportamentului Annei, care devine din ce în ce mai apatică. Sotul acesteia, surprins de comportarea indiscretă a Annei, deloc umilit, o pune să aleagă între a se întoarce acasă la familia ei sau să rămână la Moscova cu amantul ei şi să renunţe la copil. În cele din urmă allege să se întoarcă în gară, acolo unde şi-a descoperit iubirea … Vezi cartea lui Lev
4. Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta
În cea mai celebră carte a lui Bulgakov, un magician al scrisului, Diavolul ia chipul iluzionistului Woland – un neamţ venit să descifreze taine ascunse – şi se amuză de oamenii din Moscova, oraşul unde Maestrul şi Margareta încearcă să-şi trăiască în tihnă iubirea. Într-un alt plan al naraţiunii, Pontius Pilat îl judecă pe Isus. Motanul de înălţimea unui om pigmentează angoasele, trăirile, aluziile ezoterice şi cele demonice, într-o scriere alertă care ţine cititorul cu sufletul la gură.
Unul dintre cele mai complexe romane psihologice ale secolului trecut. Citeşti o dată, nu uiţi toată viaţa. Scrisă într-un ritm alert, cu un patos drăcesc despre ratare, e o carte valoroasă. Recitită la maturitate, găseşti interpretări noi. Maestrul şi Margareta
3. Ernest Hemingway – Bătrânul şi marea
Santiago, la sfârşitul vieţii sale de pescar, pleacă în larg, în compania unui tânăr, pentru a captura prada cea mare, îndestulătoare pentru amândoi şi familia celui mic. În prima expediţie nu prind nimic. A doua oară copilul nu mai e lăsat în aventură în compania unuia considerat nebun. Astfel, bătrânul pleacă pe mare singur şi aşteaptă peştele, care l-ar putea scoate din sărăcie. Reuşeşte, după zile întregi, dar constată spăşit că nu poate urca peştele cel mare în barcă. Îl leagă de aceasta şi se întoarce pe plajă. Când să ancoreze, descoperă că e devorat în totalitate. Alegoria are mai multe semnificaţii. Ce puţin două sunt evidente: neîmpăcarea geniului cu mercantilismul lumii care nu-l înţelege şi pilda creştină că în cer nu iei nimic cu tine. Marea cunoaşterii, cea din Biblie, şi-a găsit o interpretare de mare profunzime în opera de la sfârşitul vieţii autorului american refugiat în Cuba. Bătrânul şi marea
2. Antoine de Saint Exupery – Micul prinţ
Publicata in 1943 la New York, povestea poetică şi filozofică, scrisă sub forma unui basm pentru copii, a încântat generaţii întregi. Naratorul desenează un şarpe, oamenii mari zic că-i pălărie, apoi renunţă la meseria de pictor pentru a se face pilot. Într-o bună zi apare un necunoscut care îi cere un desen. Este de pe altă planetă. Coborât pe pământ ca personajul Micul Prinţ el povesteşte noului său prieten de ce a venit. Fugind de singurătate, descoperă absurditatea existenţei: un şarpe care spune ghicitori, munţii au ecou, iar florile înţeapă. Micul Prinţ este una dintre cele mai frumoase povestiri ale tuturor timpurilor. “Numai cu inima poţi vedea anumite lucruri, ascunse ochilor”, atât de simplu răspuns la întrebările vieţii. O tonică şi impresionantă colecţie de întâmplări legate de prietenie, singurătate şi iubire. Spre Micul prinţ
1. Biblia
Cea mai cunoscută, cea mai citită, cea mai tradusă, cea mai ascultată, dar şi cea mai comentată carte din istoria umanităţii este compusă din două părţi: Vechiul Testament, istoria poporului ebraic, Noul Testament, alcătuită din patru evanghelii, la care se adaugă faptele apostolilor. Nu doar cei patru apostoli au scris evanghelii, doar că scrierile lui Ioan, Luca, Matei şi Marcu au fost singurele considerate teologice de către Sinodul de la Niceea. A fost considerată şi cartea cărţilor pentru că redă în mod coerent, simbolic și interpretabil teme eterne, fundamentale şi general-valabile: eliberarea unui popor, rezistența permanentă la opresiune și lupta pentru egalitate socială. A inspirat două milenii civilizaţia pământeană.
ărţile nu sunt accesorii obligatorii în viaţă. Nu trebuie să te legi de coperţi ca de o centură de siguranţă pe drumurile cu obstacole. Poţi trăi fără ele, dar eşti mai singur. Victor Hugo avea să spună că scrierile tipărite sunt prieteni reci, dar siguri. Dacă totuşi ai descoperit pe culoarul devenirii un astfel de camarad, nu-l ţine singur, că te vei plictisi. Şi tu şi el. Alege dintre rafturi încă nouă şi vei avea o altfel de perspectivă.
10. Thomas Mann – Muntele vrăjit
Inginerul Hans Castorp vine în vizită la vărul său, internat. În fiecare zi e gata de plecare. Aceasta întârzie, din cauza începutului de tuberculoză. Devenit peste noapte din simplu vizitator, pacient, personajul începe un lung proces de „aclimatizare”; adoptă obiceiurile pacienţilor, leagă prietenii cu aceştia şi îşi dedică lungile perioade de repaos unor preocupări din cele mai diverse, de la discuţii cu umanistul Settembrini şi radicalul Naphta până la studiul botanicii şi anatomiei. Şederea personajului se prelungeşte treptat, în funcţie de capriciile bolii, ajungând, în final la o durată de şapte ani. Este momentul începerii războiului, momentul în care o existenţă în afara timpului devine imposibilă. Renunţând la toate preocupările sale de până atunci, Hans Castorp se abandonează vârtejului, devenind combatant. Scena finală îl surprinde alergând printre tranşee, către un deznodământ incert. O carte admirabilă despre sensul vieţii, boală, suferinţă, moarte, dar în primul rând un îndreptar etic despre nevoia de adaptare. Link către carte
9. Mario Vargas Llosa – Mătuşa Julia şi condeierul
O îmbinare de maestru al scrisului între autobiografism şi ficţiune, prin care autorul, la nici 18 ani, se îndrăgosteşte de Mătuşa sa, Julia. Cartea începe cu activitatea sa de scenarist la Radio Panamericana, unde povestea găseşte un personaj marunţel şi energic dar cu mare talent la telenovele.
Julia Urquidi Illanes, femeie divorţată, în vârstă de 32 de ani, fuge împreună cu tânărul scriitor de scenario radiofonice şi devine prima lui soţie. Povestea lor de dragoste sfidează regulile şi invinge convenienţele şi prejudecăţile stupide ale lumii. Iubirea învinge diferenţele de vârstă şi presiunile familiei. Vezi cartea
8. Heinrich Böll – Opiniile unui clovn
Hans Schneir este un clovn care şi-a pierdut misiunea. La nici 28 de ani a trăit momente excepţionale ale carierei, adulat, omagiat, dar păgubos în dragoste. Decade nu din cauza băuturilor sau a vieţii dezordonate, ci a pierderii iubitei sale Marie. O numea chiar “nevasta mea”. S-au certat nu pentru că el nu trece la religia ei, catolicismul, doar pentru că refuză să semneze o hârtie prin care se obligă să crească viitorii copii în spirit catolic. Disputa este presărată de opinii despre Germania hitleristă şi cea postbelică, despre criza socială, despre părinţi şi celelalte rude. Sau despre bani şi iubire.
Clovnul din povestea scrisă acum jumătate de secol pare a avea ce nu au ceilalţi: timp, suflet şi răbdare. Este o carte despre simplitate şi suveranitatea celui care nu are nimic de pierdut. Opiniile unui clovn
7. Salinger J.D. – De veghe în lanul de secară
Personajul principal, Holden Caulfield, un adolescent frustrat şi solitar, dat afară din patru şcoli, se hotărăşte să plece mai repede în vacanţă şi să hoinărească prin New York, oraşul natal, dar nu acasă la părinţi. În cele câteva zile de libertinaj, el intră în contact cu mai multe persoane şi trece prin întâmplări care îl demoralizează constant, la finalul romanului cititorul aflând ceea ce, de altfel, nu era greu de intuit: că Holden îşi spune povestea dintr-un spital de boli mintale.
O carte pentru copilul din fiecare.
6. Regina Maria – Povestea vieţii mele (trei volume)
Prinţesă britanică, s-a identificat ca nimeni altul cu poporul român, după căsătoria sa cu Regele Ferdinand. Cele trei volume ale cărţii au văzut lumina tiparului în intervalul 1934-1936, fiind scrise în limba engleză, de altfel fragmente fiind publicate în presa britanică şi în cea americană, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Memoriile se întind pe perioada 1914-1934, care includ anii hotărâtori pentru istoria României (izbucnirea Primului Război Mondial, Marea Unire), dar şi o perioadă în care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebită implicare în direcţia promovării României.
Din casele bunicilor n-a lipsit niciodată cartea despre viaţa unei Suverane, care deşi nu era româncă, a simţit româneşte şi şi-a ajutat poporul român mai mult decât orice “escu.” Cartea reginei Maria
5. Lev Tolstoi – Anna Karenina
Este destul să coboare pe peronul gării din Moscova şi Ana Karenina, soţia unui nobil, să se îndrăgostească la prima vedere de chipeşul căpitan Vronsky. În scurt timp, între cei doi se leagă o poveste de dragoste pasională, faptul că este căsătorita şi are un copil îşi pune amprenta asupra comportamentului Annei, care devine din ce în ce mai apatică. Sotul acesteia, surprins de comportarea indiscretă a Annei, deloc umilit, o pune să aleagă între a se întoarce acasă la familia ei sau să rămână la Moscova cu amantul ei şi să renunţe la copil. În cele din urmă allege să se întoarcă în gară, acolo unde şi-a descoperit iubirea … Vezi cartea lui Lev
4. Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margareta
În cea mai celebră carte a lui Bulgakov, un magician al scrisului, Diavolul ia chipul iluzionistului Woland – un neamţ venit să descifreze taine ascunse – şi se amuză de oamenii din Moscova, oraşul unde Maestrul şi Margareta încearcă să-şi trăiască în tihnă iubirea. Într-un alt plan al naraţiunii, Pontius Pilat îl judecă pe Isus. Motanul de înălţimea unui om pigmentează angoasele, trăirile, aluziile ezoterice şi cele demonice, într-o scriere alertă care ţine cititorul cu sufletul la gură.
Unul dintre cele mai complexe romane psihologice ale secolului trecut. Citeşti o dată, nu uiţi toată viaţa. Scrisă într-un ritm alert, cu un patos drăcesc despre ratare, e o carte valoroasă. Recitită la maturitate, găseşti interpretări noi. Maestrul şi Margareta
3. Ernest Hemingway – Bătrânul şi marea
Santiago, la sfârşitul vieţii sale de pescar, pleacă în larg, în compania unui tânăr, pentru a captura prada cea mare, îndestulătoare pentru amândoi şi familia celui mic. În prima expediţie nu prind nimic. A doua oară copilul nu mai e lăsat în aventură în compania unuia considerat nebun. Astfel, bătrânul pleacă pe mare singur şi aşteaptă peştele, care l-ar putea scoate din sărăcie. Reuşeşte, după zile întregi, dar constată spăşit că nu poate urca peştele cel mare în barcă. Îl leagă de aceasta şi se întoarce pe plajă. Când să ancoreze, descoperă că e devorat în totalitate. Alegoria are mai multe semnificaţii. Ce puţin două sunt evidente: neîmpăcarea geniului cu mercantilismul lumii care nu-l înţelege şi pilda creştină că în cer nu iei nimic cu tine. Marea cunoaşterii, cea din Biblie, şi-a găsit o interpretare de mare profunzime în opera de la sfârşitul vieţii autorului american refugiat în Cuba. Bătrânul şi marea
2. Antoine de Saint Exupery – Micul prinţ
Publicata in 1943 la New York, povestea poetică şi filozofică, scrisă sub forma unui basm pentru copii, a încântat generaţii întregi. Naratorul desenează un şarpe, oamenii mari zic că-i pălărie, apoi renunţă la meseria de pictor pentru a se face pilot. Într-o bună zi apare un necunoscut care îi cere un desen. Este de pe altă planetă. Coborât pe pământ ca personajul Micul Prinţ el povesteşte noului său prieten de ce a venit. Fugind de singurătate, descoperă absurditatea existenţei: un şarpe care spune ghicitori, munţii au ecou, iar florile înţeapă. Micul Prinţ este una dintre cele mai frumoase povestiri ale tuturor timpurilor. “Numai cu inima poţi vedea anumite lucruri, ascunse ochilor”, atât de simplu răspuns la întrebările vieţii. O tonică şi impresionantă colecţie de întâmplări legate de prietenie, singurătate şi iubire. Spre Micul prinţ
1. Biblia
Cea mai cunoscută, cea mai citită, cea mai tradusă, cea mai ascultată, dar şi cea mai comentată carte din istoria umanităţii este compusă din două părţi: Vechiul Testament, istoria poporului ebraic, Noul Testament, alcătuită din patru evanghelii, la care se adaugă faptele apostolilor. Nu doar cei patru apostoli au scris evanghelii, doar că scrierile lui Ioan, Luca, Matei şi Marcu au fost singurele considerate teologice de către Sinodul de la Niceea. A fost considerată şi cartea cărţilor pentru că redă în mod coerent, simbolic și interpretabil teme eterne, fundamentale şi general-valabile: eliberarea unui popor, rezistența permanentă la opresiune și lupta pentru egalitate socială. A inspirat două milenii civilizaţia pământeană.
