Balena albastra, cunoscuta taxonomistilor (caposii biologiei care inventeaza nume stiintifice complicate) ca Balaenoptera musculus, este o balena din subordinul Mysticeti al ordinului Cetacea, care este de departe cel mai mare animal de pe planeta. Au fost gasite balene albastre ce aveau lungimi de peste 30 de metri si greutati de pana la 200 tone. Aceasta pune balena albastra in topul celor mai mari animale care au trait vreodata. Nici un dinozaur cunoscut, in afara de cateva posibile specii teoretice, nu s-a apropiat de dimensiunile acestui gigant.
9. Ornitorincul
Cu toate ca nu face parte din cea mai mare, cea mai rapida sau cea mai impresionanta specie din lume, micutul ciudatel australian, adica ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus in latina) este cu siguranta unul din cele mai de neinteles animale din lume. Necunoscutele forte ale evolutiei (carora, aparent, le plac glumele bune), care au dus la acest animal, l-au binecuvantat cu o mare varietate de caracteristici, pe care e greu de crezut ca o sa le gasesti impreuna in afara unei carti de biologie. Cu toate ca este mamifer, adica are sange cald si blana, este considerat monotrem, adica depune oua pentru reproducere. Are picioare plate, sub forma unei retele, pentru a-l propulsa prin apa, un cioc ca de rata si o coada plata ce seamana cu cea a unui castor. Are organe de simt pe cioc, care pot detecta semnalele electrice din muschii pestilor in timp ce inoata prin apa, si pinteni ascutiti, care, la masculi, secreta un venin non-letal. Corect, este otravitor sau, mai degraba, veninos. Se pare ca este o diferenta.
8. Dragonul Komodo
Nu este de ajuns ca soparlele monitor, cunoscute ca Varanus komodoensis sau dragonul Komodo, pot creste pana la 3 metri lungime si pot sa cantareasca peste 70 de kg, facandu-le cele mai mari soparle pe care le stim astazi. Nu este de ajuns ca dragonii sunt carnivori feroce si rapace care, desi sa hranesc in general cu starvuri, pot sa doboare un bivol de apa cu dintii zimtati si cu falcile lor imense. Si nici macar nu e de ajuns ca gurile lor dintate sunt atat spalate cu venin cat si cu o supa de bacterii ce aproape intotdeauna poate duce la infectii fatale, dupa ranile lasate de muscaturi. Daca toate acestea nu sunt indeajuns, femelele pot sa depuna oua fecundate, chiar si atunci cand nu sunt masculi prin preajma. Ma bucur ca se afla doar pe cateva insule din Indonezia.
7. Scoica de ocean
Aceasta scoica mica, modesta, arctica islandica, ce arata mai degraba ca o scoica de rau, culeasa pentru a fi folosita ca aliment in multe regiuni din Atlanticul de nord, inclusiv Islanda, nu pare deloc impresionanta. Este folosita in diferite ocazii pentru a umple sushi si chiar nu atrage mai deloc atentia. Dar are onoarea de a fi una din cele mai longevive vietuitoare. Este destul de greu sa spunem cam care ar fi o medie, dar cel putin un specimen care a fost adus din adancuri ar fi trait peste 405 ani. Aceasta pana cand un biolog l-ar fi tras afara la aer pentru a-l supune unor teste si a-i verifica varsta, experimentul fiindu-i fatal. C’est la vie.
6. Soarecele MRL
Ai vazut filmele. Cativa cercetatori care muncesc intr-un laborator. Necunoscute lor, mutatiile animalelor pentru experiente in laborator, le-au transformat pe unele dintre acele creaturi, dandu-le puteri ciudate. Si, inainte ca lumea sa fie pregatita, din acea populatie apare … un mic soarece alb. Rasa soarecelui alb de laborator, cunoscuta ca soarece Murphy Roth’s Large (sau MRL), a fost folosita pentru experimente stiintifice obisnuite, atunci cand s-a descoperit ca acest soarece avea abilitatea nu numai sa se refaca, dupa ce ii erau provocate anumite rani, dar si sa se regenereze. Era capabil sa se refaca dupa anumite rani, fara sa-i ramana cicatrici vizibile, si chiar sa „isi creasca” degete, cozi, sau eventual organe vitale, inclusiv inima, care erau distruse sau inlaturate. Oare inseamna asta ca stiinta va putea folosi in viitor acesti soareci pentru a permite oamenilor raniti sa-si regenereze organele sau membrele pierdute? Stai pe aproape. Lucruri mari s-ar putea sa se intample.
5. Viermele Pompeii
In cazul in care nu esti un biolog norocos, este foarte putin probabil sa vezi vreodata Alvinella pompejana sau viermele Pompeii in persoana, deoarece acest atragator vierme tubular se gaseste in fisurile hidrotermale de natura vulcanica, in adancurile oceanului. Acesti mici viermi traiesc intr-un mediu incredibil de ostil vietii, ce trece dincolo de limita in care presiunea apei, pe mine si pe tine ne-ar putea zdrobi in cateva secunde. Partea posterioara din organismul acestora se gaseste in ape cu temperaturi de pana la 80 de grade Celsius, in timp ce capul se afla adesea in ape cu temperaturi mult mai rezonabile, de 22 grade Celsius. Aceasta ii claseaza pe locul doi, printre animalele complexe, in ceea ce priveste toleranta la temperatura. Pentru locul unu vedeti numarul trei din aceasta lista.
4. Deinococcus radiodurans
Aceasta minuscula bacterie este putin cunoscuta publicului larg, dar este de mare interes pentru comunitatea stiintifica, ceea ce ar putea sa explice de ce numele este pronuntabil doar de catre persoanele care prefera mai degraba taxonomia in biologie decat lucrurile mai putin importante, cum ar fi o intalnire sau igiena. De asemenea, este cunoscuta pentru cateva proprietati interesante, dintre care cele mai remarcabile sunt rezistenta la temperaturi inalte si in expunerea la acizi. Prin comparatie, un om va muri dupa ce va absorbi 10 Gray de radiatie (Gray sau Gy – unitatea de doza absorbita de radiatia ionizanta). Deinococcus radioduransa a fost dozat cu pana la 15 000 de Gray, fara a putea fi distrus. Abilitatea acestuia de a rezista la radiatii si de a-si repara propriul ADN este cercetata pentru a putea fi folosita atat in medicina, cat si in mediile de stocare a informatiei in computere.
3. Ursul de apa
Ursul de apa, numit si tardigrada, este nominalizatul meu pentru Cel Mai Tare SOB (specie observata) pe care o sa-l vezi vreodata, dupa premiul Bruce Willis. Aceste animalute cu opt picioare exista in peste o mie de specii si traiesc literalmente aproape oriunde pe Pamant. Cateva statistici mai sadice au aratat ca acesti eroi pot supravietui la temperaturi de 150 de grade Celsius la capatul superior (aminteste-ti ca apa fierbe la 100 de grade Celsius), iar ca punct inferior au supravietuit la doar cateva grade diferenta de zero absolut. De asemenea, pot sa reziste la presiuni de pana la 6000 de atmosfere, ca punct maxim (presiune ce nu s-a gasit nici in cele mai adanci oceane) si la presiunea din vidul spatiului cosmic. Au o rezistenta la radiatie de neegalat in regatul animalelor, permitandu-le sa supravietuiasca la doze de radiatie de mii de ori mai puternice decat cele necesare pentru a omori un om (bineinteles, cu exceptia cazului in care esti mai sus mentionatul Bruce Willis). Un alt aspect foarte interesant este ca pot sa fie complet deshidratati si sa revina la viata, dupa decenii de existenta sub forma unor mumii. Asadar, nu e de mirare ca acestia se afla aici de mai bine de 500 de milioane de ani.
2. Archaea
Aceste organisme asemanatoare bacteriilor catalogate ca archaea au fost clasificate abia in ani ’50. Considerate ca fiind un grup de de microorganisme relativ neobisnuite, acestea puteau fi gasite in zone cu temperaturi extreme, cu aciditate, saline sau chiar in zone cu conditii realmente neplacute. De curand, oamenii de stiinta au aratat, cu ajutorul unor tehnologii biochimice noi, ca acestea sunt o cu totul alta forma de viata, dintr-un alt regat de pe Pamant si ca pot sa vietuiasca si sa prospere in orice mediu de pe Terra. De fapt, archea poate fi gasita chiar si in adancurile crustei planetei, oriunde pamantul este suficient de poros incat sa-i permita sa ajunga acolo. De fapt sunt atat de comune incat se estimeaza ca ar face aproape o cincime din greutatea totala a vietii de pe Pamant, fiind totodata o componenta majora si indispensabila a ecosistemului nostru. Straniile lor calitati si diferentele genetice dintre Archaea si alte forme de viata de pe Pamant i-au facut pe unii oameni de stiinta sa afirme ca acestea ar putea fi stramosul comun al fiecarei fiinte de pe planeta noastra. Altii merg chiar mai departe cu teoria, sugerand ca nu apartin ‚Planetei albastre’, ci ca au fost cumva transportate de pe alta planeta.
1. Omenirea
Oamenii sau homo sapiens, exista astazi intr-o singura specie cu o singura varietate. Probabil, am ucis alte forme diferite sau alte specii de oameni care ar fi existat acum mai bine de zece mii de ani. Dintre toate speciile de pe planeta nici una nu are o capacitate atat de puternica incat sa poata sa isi schimbe mediul pentru a-l adapta nevoilor sale. In timp ce unele specii folosesc evolutia pentru a preintampina schimbarile din natura, umanitatea a hotarat ca s-a saturat de acest joc al evolutiei si a inceput sa forteze mediul sa se schimbe. Noi ardem padurile pentru a „planta mancare”, imprastiem retele de transport de-a lungul planetei si chiar modificam atmosfera (cu toate ca aceasta nu este neaparat un scop). Desi suntem o specie cu o populatie destul de numeroasa si cu nevoi de hrana la fel de mari, suntem momentan intr-un proces de crestere a numarului de indivizi ce era candva rezervat culturilor care implicau anumite boli. Nu toti suntem rai, si cred ca o sa gasim o solutie sa iesim din acest picaj, chiar daca momentan am fost votati ’Specia care va ajunge cel mai probabil la Armaghedon’.
Balena albastra, cunoscuta taxonomistilor (caposii biologiei care inventeaza nume stiintifice complicate) ca Balaenoptera musculus, este o balena din subordinul Mysticeti al ordinului Cetacea, care este de departe cel mai mare animal de pe planeta. Au fost gasite balene albastre ce aveau lungimi de peste 30 de metri si greutati de pana la 200 tone. Aceasta pune balena albastra in topul celor mai mari animale care au trait vreodata. Nici un dinozaur cunoscut, in afara de cateva posibile specii teoretice, nu s-a apropiat de dimensiunile acestui gigant.
9. Ornitorincul
Cu toate ca nu face parte din cea mai mare, cea mai rapida sau cea mai impresionanta specie din lume, micutul ciudatel australian, adica ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus in latina) este cu siguranta unul din cele mai de neinteles animale din lume. Necunoscutele forte ale evolutiei (carora, aparent, le plac glumele bune), care au dus la acest animal, l-au binecuvantat cu o mare varietate de caracteristici, pe care e greu de crezut ca o sa le gasesti impreuna in afara unei carti de biologie. Cu toate ca este mamifer, adica are sange cald si blana, este considerat monotrem, adica depune oua pentru reproducere. Are picioare plate, sub forma unei retele, pentru a-l propulsa prin apa, un cioc ca de rata si o coada plata ce seamana cu cea a unui castor. Are organe de simt pe cioc, care pot detecta semnalele electrice din muschii pestilor in timp ce inoata prin apa, si pinteni ascutiti, care, la masculi, secreta un venin non-letal. Corect, este otravitor sau, mai degraba, veninos. Se pare ca este o diferenta.
8. Dragonul Komodo
Nu este de ajuns ca soparlele monitor, cunoscute ca Varanus komodoensis sau dragonul Komodo, pot creste pana la 3 metri lungime si pot sa cantareasca peste 70 de kg, facandu-le cele mai mari soparle pe care le stim astazi. Nu este de ajuns ca dragonii sunt carnivori feroce si rapace care, desi sa hranesc in general cu starvuri, pot sa doboare un bivol de apa cu dintii zimtati si cu falcile lor imense. Si nici macar nu e de ajuns ca gurile lor dintate sunt atat spalate cu venin cat si cu o supa de bacterii ce aproape intotdeauna poate duce la infectii fatale, dupa ranile lasate de muscaturi. Daca toate acestea nu sunt indeajuns, femelele pot sa depuna oua fecundate, chiar si atunci cand nu sunt masculi prin preajma. Ma bucur ca se afla doar pe cateva insule din Indonezia.
7. Scoica de ocean
Aceasta scoica mica, modesta, arctica islandica, ce arata mai degraba ca o scoica de rau, culeasa pentru a fi folosita ca aliment in multe regiuni din Atlanticul de nord, inclusiv Islanda, nu pare deloc impresionanta. Este folosita in diferite ocazii pentru a umple sushi si chiar nu atrage mai deloc atentia. Dar are onoarea de a fi una din cele mai longevive vietuitoare. Este destul de greu sa spunem cam care ar fi o medie, dar cel putin un specimen care a fost adus din adancuri ar fi trait peste 405 ani. Aceasta pana cand un biolog l-ar fi tras afara la aer pentru a-l supune unor teste si a-i verifica varsta, experimentul fiindu-i fatal. C’est la vie.
6. Soarecele MRL
Ai vazut filmele. Cativa cercetatori care muncesc intr-un laborator. Necunoscute lor, mutatiile animalelor pentru experiente in laborator, le-au transformat pe unele dintre acele creaturi, dandu-le puteri ciudate. Si, inainte ca lumea sa fie pregatita, din acea populatie apare … un mic soarece alb. Rasa soarecelui alb de laborator, cunoscuta ca soarece Murphy Roth’s Large (sau MRL), a fost folosita pentru experimente stiintifice obisnuite, atunci cand s-a descoperit ca acest soarece avea abilitatea nu numai sa se refaca, dupa ce ii erau provocate anumite rani, dar si sa se regenereze. Era capabil sa se refaca dupa anumite rani, fara sa-i ramana cicatrici vizibile, si chiar sa „isi creasca” degete, cozi, sau eventual organe vitale, inclusiv inima, care erau distruse sau inlaturate. Oare inseamna asta ca stiinta va putea folosi in viitor acesti soareci pentru a permite oamenilor raniti sa-si regenereze organele sau membrele pierdute? Stai pe aproape. Lucruri mari s-ar putea sa se intample.
5. Viermele Pompeii
In cazul in care nu esti un biolog norocos, este foarte putin probabil sa vezi vreodata Alvinella pompejana sau viermele Pompeii in persoana, deoarece acest atragator vierme tubular se gaseste in fisurile hidrotermale de natura vulcanica, in adancurile oceanului. Acesti mici viermi traiesc intr-un mediu incredibil de ostil vietii, ce trece dincolo de limita in care presiunea apei, pe mine si pe tine ne-ar putea zdrobi in cateva secunde. Partea posterioara din organismul acestora se gaseste in ape cu temperaturi de pana la 80 de grade Celsius, in timp ce capul se afla adesea in ape cu temperaturi mult mai rezonabile, de 22 grade Celsius. Aceasta ii claseaza pe locul doi, printre animalele complexe, in ceea ce priveste toleranta la temperatura. Pentru locul unu vedeti numarul trei din aceasta lista.
4. Deinococcus radiodurans
Aceasta minuscula bacterie este putin cunoscuta publicului larg, dar este de mare interes pentru comunitatea stiintifica, ceea ce ar putea sa explice de ce numele este pronuntabil doar de catre persoanele care prefera mai degraba taxonomia in biologie decat lucrurile mai putin importante, cum ar fi o intalnire sau igiena. De asemenea, este cunoscuta pentru cateva proprietati interesante, dintre care cele mai remarcabile sunt rezistenta la temperaturi inalte si in expunerea la acizi. Prin comparatie, un om va muri dupa ce va absorbi 10 Gray de radiatie (Gray sau Gy – unitatea de doza absorbita de radiatia ionizanta). Deinococcus radioduransa a fost dozat cu pana la 15 000 de Gray, fara a putea fi distrus. Abilitatea acestuia de a rezista la radiatii si de a-si repara propriul ADN este cercetata pentru a putea fi folosita atat in medicina, cat si in mediile de stocare a informatiei in computere.
3. Ursul de apa
Ursul de apa, numit si tardigrada, este nominalizatul meu pentru Cel Mai Tare SOB (specie observata) pe care o sa-l vezi vreodata, dupa premiul Bruce Willis. Aceste animalute cu opt picioare exista in peste o mie de specii si traiesc literalmente aproape oriunde pe Pamant. Cateva statistici mai sadice au aratat ca acesti eroi pot supravietui la temperaturi de 150 de grade Celsius la capatul superior (aminteste-ti ca apa fierbe la 100 de grade Celsius), iar ca punct inferior au supravietuit la doar cateva grade diferenta de zero absolut. De asemenea, pot sa reziste la presiuni de pana la 6000 de atmosfere, ca punct maxim (presiune ce nu s-a gasit nici in cele mai adanci oceane) si la presiunea din vidul spatiului cosmic. Au o rezistenta la radiatie de neegalat in regatul animalelor, permitandu-le sa supravietuiasca la doze de radiatie de mii de ori mai puternice decat cele necesare pentru a omori un om (bineinteles, cu exceptia cazului in care esti mai sus mentionatul Bruce Willis). Un alt aspect foarte interesant este ca pot sa fie complet deshidratati si sa revina la viata, dupa decenii de existenta sub forma unor mumii. Asadar, nu e de mirare ca acestia se afla aici de mai bine de 500 de milioane de ani.
2. Archaea
Aceste organisme asemanatoare bacteriilor catalogate ca archaea au fost clasificate abia in ani ’50. Considerate ca fiind un grup de de microorganisme relativ neobisnuite, acestea puteau fi gasite in zone cu temperaturi extreme, cu aciditate, saline sau chiar in zone cu conditii realmente neplacute. De curand, oamenii de stiinta au aratat, cu ajutorul unor tehnologii biochimice noi, ca acestea sunt o cu totul alta forma de viata, dintr-un alt regat de pe Pamant si ca pot sa vietuiasca si sa prospere in orice mediu de pe Terra. De fapt, archea poate fi gasita chiar si in adancurile crustei planetei, oriunde pamantul este suficient de poros incat sa-i permita sa ajunga acolo. De fapt sunt atat de comune incat se estimeaza ca ar face aproape o cincime din greutatea totala a vietii de pe Pamant, fiind totodata o componenta majora si indispensabila a ecosistemului nostru. Straniile lor calitati si diferentele genetice dintre Archaea si alte forme de viata de pe Pamant i-au facut pe unii oameni de stiinta sa afirme ca acestea ar putea fi stramosul comun al fiecarei fiinte de pe planeta noastra. Altii merg chiar mai departe cu teoria, sugerand ca nu apartin ‚Planetei albastre’, ci ca au fost cumva transportate de pe alta planeta.
1. Omenirea
Oamenii sau homo sapiens, exista astazi intr-o singura specie cu o singura varietate. Probabil, am ucis alte forme diferite sau alte specii de oameni care ar fi existat acum mai bine de zece mii de ani. Dintre toate speciile de pe planeta nici una nu are o capacitate atat de puternica incat sa poata sa isi schimbe mediul pentru a-l adapta nevoilor sale. In timp ce unele specii folosesc evolutia pentru a preintampina schimbarile din natura, umanitatea a hotarat ca s-a saturat de acest joc al evolutiei si a inceput sa forteze mediul sa se schimbe. Noi ardem padurile pentru a „planta mancare”, imprastiem retele de transport de-a lungul planetei si chiar modificam atmosfera (cu toate ca aceasta nu este neaparat un scop). Desi suntem o specie cu o populatie destul de numeroasa si cu nevoi de hrana la fel de mari, suntem momentan intr-un proces de crestere a numarului de indivizi ce era candva rezervat culturilor care implicau anumite boli. Nu toti suntem rai, si cred ca o sa gasim o solutie sa iesim din acest picaj, chiar daca momentan am fost votati ’Specia care va ajunge cel mai probabil la Armaghedon’.
