S. Izhar

S. Izhar s-a născut ca Izhar Smilanski l data de 27 septembrie 1916 la Rehovot, în Palestina, aflată atunci sub dominaţia Imperiului Otoman, într-o familie de literaţi. Şi tatăl său, Zeev Smilanski, originar din Odessa, a fost scriitor, de asemenea unchiul său Moshe Smilanski (1874-1953), este considerat un clasic al literaturii israeliene. S. Izhar a făcut studii pedagogice la Seminarul din Beit Hakerem, Ierusalim, şi a lucrat ca profesor în localităţile Yavneel, în satul- internat Ben Shemen, în kibuţul Hulda şi în oraşul natal Rehovot. Ulterior a continuat studiile de master şi doctor la Universitatea Ebraică din Ierusalim, devenind profesor de pedagogie la această instituţie de învăţământ. În anul 1982 a fost numit profesor de literatură la Universitatea din Tel Aviv. În anii 1986-1987 a fost scriitor oaspete al Centrului de Studii Iudaice al Universităţii Harvard, de asemenea până la finele anilor 1990 a conferenţiat la Seminarul pedagogic Levinski din Tel Aviv. În paralel cu munca sa pedagogică şi literară, mai ales dupa anul 1982 a publicat şi articole de opinie în presa israeliană. A fost deputat în parlamentul israelian Knesset de la primele alegeri, 1949 şi până in 1967, (cu o scurtă întrerupere de circa 15 luni în 1955, mai întâi din partea partidului social-democrat de guvernământ Mapai, iar după 1963 din partea fracţiunii de opoziţie a ex-premierului Ben Gurion, "Rafi". A făcut parte din comisia parlamentară pentru învăţământ, cultură şi sport, din cea pentru afaceri externe şi apărare, şi din cea juridică şi legislativă. Ca parlamentar a avut iniţiative mai ales în domeniul protecţiei naturii. În anul 1959, la numai 43 ani i s-a decernat Premiul de Stat - Premiul Israel pentru literatură, care în marea majoritatea cazurilor este acordat unor persoane ajunse la vârste cu mult mai înaintate. [modificare] Creaţia literară Mulţi consideră creaţiile lui Y. Izhar ca fiind una din culmile prozei ebraice moderne. S-a remarcat la el, în modul cel mai evident în scrierea lui timpurie, influenţa scriitorului Uri Nissan Gnessin. De asemenea e proverbială greutatea ocupată în opera scriitorului de vastele sale informaţii din domeniul „ştiinţelor Ţării Israelului” - al geologiei şi geomorfologiei ei, al climatologiei şi mai ales al cunoaşterii aprofundate a florei acesteia. Relaţia dintre om şi loc, dintre omul israelian şi Ţara Israelului, dintre artist şi peisajul inconjurător stă în miezul operei lui S. Izhar. Scrisul său se caracterizează printr-o limbă deosebită. Prin lungile lui formulări îl introduce pe cititor în „curentul de conştiinţă” al personajelor, folosindu-se în acelaş timp atât de „limba înaltă”, cât şi de vorbirea din stradă. De la finele anilor treizeci şi până la sfârşitul anilor cincizeci a scris S. Izhar câteva nuvele scurte, între care: "Efraim se întoarce la lucernă", "Păduricea de pe deal", "La marginea Negevului", "Noapte fără împuşcături", „Drumul spre malurile serii”, „Convoiul de la miezul nopţii”, „Prizonierul”, „Hirbet Hiz'e” şi câteva volume de scurte povestiri. Creaţiile sale au trezit uneori împotrivire în rândurile publicului israelian deoarece a ridicat semne de întrebare asupra mitului sionist oficial şi asupra limitelor moralităţii luptătorilor în război. În special a atras numeroase polemici nuvela „Hirbet Hiz'e”, care evocă împrejurarile evacuării unui sat arab de către armata israeliană în cursul luptelor din războiul de independenţă al Israelului din 1948 - 1949, iar articolele polemice care se referă la aceasta au fost tipărite într-o culegere. După 1964 nuvela „Hirbet Hiz'e” a fost inclusă în programa de învăţământ în şcolile din Israel şi ulterior şi în programa de bacalaureat. La sfârşitul anilor cincizeci a apărut şi romanul său de mari dimensiuni, „Zilele Ţiklagului”, de peste o mie de pagini, în două tomuri, care descrie viaţa unui pluton de soldaţi evrei care se pregăteşte de luptă în timpul Războiului de independenţă al Israelului din 1948 - 1949, povestea vieţilor lor personale şi a zbuciumurilor lor sufleteşti: iubiri, frică, şi suferinţe. Acest roman a schimbat cu totul peisajul prozei ebraice şi a revoluţionat în acelaşi timp „literatura de război” din ţara lui. Izhar a mai scris şi câteva cărţi pentru copii, referitoare la aspecte ale copilăriei, ca de pildă: „Porto şi Cala” (Tapu şi Puza) despre cultivarea citricelor în Ţara Israelului, "Căruţa unchiului Moshe" - amintiri din copilărie despre figura faimosului său unchi, scriitorul Moshe Smilanski, etc. Cartea sa „Mikdamot” (Preliminare) a apărut după treizeci ani de tăcere literară. Ultima lui carte, „Descoperirea lui Eliahu” al cărui subiect are drept teatru Războiul de Yom Kippur a trezit şi ea polemici futrunoase. Adaptarea pentru scenă a acesteia a fost premiată la Festivalul de teatru alternativ de la Akko în 2001. Bolnav de insuficienţă cardiacă, a murit la 21 iunie 2006 la Ghedera. Despre el a spus compatriotul său, poetul Haim Guri, „A iubit pe luptători şi a urât războiul”. Operele sale au fost traduse în 21 limbi. A fost căsătorit cu Naomi şi a avut doi fii - Zeev şi Israel.