Imre Kertész

La vârsta de 14 ani a fost deportat în lagărele de concentrare Auschwitz-Birkenau şi Buchenwald. A debutat ca scriitor în 1975, fiind practic ignorat. Nu a mai publicat până în anul 1988. După căderea comunismului romanul său de debut a fost tradus în limba germană şi în alte limbi europene, cartea suscitând interesul cititorilor occidentali. [modificare] Operă În limba română au apărut până în acest moment 4 lucrări ale autorului: Coperta primei ediţii a romanului laureat al Premiului Nobel pentru Literatură Fără destin, editura EST, 2003 Altcineva. Cronica schimbărilor, Editura Humanitas, 2004, Drapelul englez, Editura Humanitas (cartea de pe noptieră, 67), 2004; Kadis pentru copilul nenăscut, Editura EST, 2005. Tot editura EST promite să editeze volumele Eşecul şi Lichidarea. În 2005 romanul "Fără destin" a fost ecranizat în regia lui Lajos Koltai. Kertész consideră acest film mai autobiografic decât cartea ce i-a stat la bază. [modificare] Bibliografie Fără destin - roman de debut (1975) [modificare] Critica la adresa Universităţii Babeş-Bolyai Kertész scrie în mod obişnuit la ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Într-un text publicat pe 22 februarie 2006, Kertész a lansat un virulent atac la adresa universităţii de stat din Cluj, pe care a numit-o "Institutul lui Ceauşescu" şi "o relicvă a epocii naţional-comuniste". Învăţământul în limba maghiară la universitatea din Cluj a cunoscut o severă restrângere în timpul dictaturii ceauşiste încheiate în 1989. Într-o petiţie lansată în 2006 împreună cu fizicianul Peter Hantz şi adresată preşedintelui României, primului ministru al României şi preşedintelui Comisiei Europene, Kertész cere înfiinţarea unei universităţi maghiare de stat, separată, la Cluj.