Ephraim Kishon

Ephraim Kishon (În ebraică ebraică: אפרים קישון) (n. Ferenc Hofmann 23 august 1924, Budapesta – d. 29 ianuarie 2005 Meistersrüte (Appenzell Innerrhoden), Elveţia) a fost un umorist, satirist şi dramaturg israelian de limbă ebraică ivrit originar din Ungaria. A fost totodată regizor de cinema şi de teatru, scenarist si artist plastic. Schiţele umoristice, scrise în tradiţia umorului din Ungaria (a lui Ferenc Karinthy ş.a.) şi Europa centrală, s-au bucurat de un succes mare în Israel şi în Europa îndeosebi în ţările germanofone (în traducere). Spre sfârşitul vieţii, scriitorul a locuit preponderent în Elveţia. A fost singurul regizor si scenarist israelian ale cărui filme au obţinut la Hollywood premiul „Globul de aur” - în anul 1964 cu filmul „Salah Shabati” -, premiile pentru cel mai bun film străin şi pentru cea mai bună interpretare masculină (Haim Topol), iar în 1971 - filmul „Poliţistul Azulay” - pentru cel mai bun film străin. Ambele filme au fost nominalizate şi pentru premiul Oscar. Kishon s-a născut la Budapesta ca Ferenc Hofmann într-o familie evreiască asimilată. Tatăl său, Dezső, era director de bancă, iar mama sa, Erzsébet, secretară. A învăţat pictura şi sculptura la facultatea de arte. A trebuit însă să-şi întrerupă studiile din cauza legilor „rasiale” împotriva evreilor şi a învăţat meseria de orfevru. A fost deportat în 1944, succesiv, în mai multe lagăre de concentrare în Ungaria, unde a supravieţuit, între altele şi datorită talentului de şahist (dupa mărturia scriitorului, comandantul lagărului nu găsise pe altcineva cu care să joace la nivelul său). A reuşit sa fugă dintr-un transport spre lagărul de exterminare Sobibór din Polonia şi să ajungă la Budapesta, unde părinţii şi sora reuşiseră să supravieţuiască Holocaustului cu ajutorul unor vecini maghiari. Tânărul Ferenc şi-a luat o identitate falsă, a „muncitorului slovac” „András Stankó”. Mai multe rude ale lui Kishon au pierit la Auschwitz. După izgonirea armatei germane şi căderea regimului nazist al partidului „Crucilor cu săgeţi” din Ungaria, Kishon şi-a terminat studiile în istoria artei şi a desfăşurat o activitate publicistică şi literară sub pseudonimul maghiar Ferenc Kishont. Frustrat de lipsa de libertate din noua societate comunistă, în 1949, Ferenc Kishont s-a refugiat din Ungaria şi a ajuns în Israel unde, la imigrare, un funcţionar al Agenţiei Evreieşti i-a ebraizat numele în Efraim Kishon. („Ferenc? Nu există aşa un nume”, a exclamat funcţionarul, potrivit amintirilor lui Kishon, şi a hotărât să scrie „Efraim”).(Kishon este numele unui râu în Israel, aproape de Haifa). După vârsta de 25 de ani, Efraim Kishon, care nu cunoştea limba ebraică şi nici măcar alfabetul ebraic, a reuşit în timp relativ scurt să devină un scriitor apreciat în această limbă. După 1981 a trăit o bună parte din timp în localitatea Appenzell Innerhoden în Elveţia. A fost laureat al premiului Israel, premiul de stat al Israelului, în anul 2003 pentru creaţia sa literară, piese de teatru şi filmele artistice.