Haim Nahman Bialik (în limba ebraică חיים נחמן ביאליק) sau Chaim/Chajim Nachman Bialik în transliterare engleză, respectiv germană ş.a. (n. 9 ianuarie 1873, Radî, lângă Jitomir, în Volînia, Ucraina; d. 4 iulie 1934, Viena) a fost un poet evreu care a scris în ebraică, şi uneori în idiş. De asemenea eseist, prozator şi publicist, Bialik s-a distins mai ales ca unul dintre cei mai influenţi poeţi de limbă ebraică, fiind considerat poetul naţional al Israelului. S-a stabilit definitiv în Palestina în anul 1924.
Haim Nahman Bialik s-a născut în târgul Radî de lângă Jitomir, in Volînia, pe teritoriul permis de ţari aşezării evreilor în Ucraina, în vremea aceea parte a Imperiului Rus. La vârsta de 6 ani s-a mutat în oraşul vecin, Jitomir, unde tatăl său Itzhak Yossef, la origine pădurar, a deschis o cârciumă. Dar la scurtă vreme după mutare, tatăl a murit, iar copilul orfan a fost trimis în anul 1880 ]n casa bunicului său sever şi bigot, rabi Yaakov Moshe Bialik, pe strada Moskovskaia nr.61. Trăirile băiatului din acei ani şi-au găsit expresia în creaţii ulterioare ale sale - între care poeziile „Shirati” (Cântarea mea) şi „Yatmut” (A fi orfan)
[modificare]
Studiile
La vârsta de 17 ani Bialik a fost primit ca elev la renumita ieşiva Voloşin, din Belorusia, şi a rămas acolo vreme de aproape un an şi jumătate. S-a înscris în această academie rabinică, în speranţa să înveţe acolo nu numai Talmudul, ci şi discipline de cultură generală, după cum se spunea- "şapte învăţături şi şaptezeci de limbi" שבע חכמות ושבעים לשון , dar când a găsit că programa nu mai conţinea decât Talmudul a rămas foarte dezamăgit. Totuşi în primele luni de învăţătură, a devenit un elev sârguincios şi în această materie de studiu tradiţională. În cele din urmă a aderat la cercurile de elevi "maskilim" , adică atraşi de curentul de gândire luminat al Haskalei care promova o educaţie adaptată la necesităţile integrării în societatea modernă şi o identitate evreiască nu strict religioasă.
O temă centrală a poeziilor lui Bialik este dihotomia religie-Iluminism. Autorul a scris şi despre pogromul de la Chişinău (Al haşhita - Despre măcel), dragoste (Rak keren şemeş ahat - Numai o rază de soare) şi poeme pentru tineret. Una dintre cele mai cunoscute poezii este Hachnisini tahat knaféh (Ia-mă sub aripa ta). Pentru unele poeme, au fost compuse melodii (clasice şi rock).
Bialik a fost autor, redactor şi cofondator al editurii Dvir. A tradus în ebraică Don Quijote de Miguel Cervantes (într-o versiune prescurtată), Wilhelm Tell de Friedrich Schiller etc.
A fost o personalitate foarte preţuită în comunitatea evreiască din Palestina aflată sub mandat britanic, unde s-a stabilit (la Tel Aviv) în anul 1924. A murit la 4 iulie 1934 după o operaţie de vezică urinară la Viena şi a fost înhumat la Tel Aviv la 16 iulie 1934, la panteonul naţional - cimitirul Trumpeldor -, alături de alte personalităţi ale ţării (Ahad Haam, Haim Arlosoroff ş.a)
Haim Nahman Bialik (în limba ebraică חיים נחמן ביאליק) sau Chaim/Chajim Nachman Bialik în transliterare engleză, respectiv germană ş.a. (n. 9 ianuarie 1873, Radî, lângă Jitomir, în Volînia, Ucraina; d. 4 iulie 1934, Viena) a fost un poet evreu care a scris în ebraică, şi uneori în idiş. De asemenea eseist, prozator şi publicist, Bialik s-a distins mai ales ca unul dintre cei mai influenţi poeţi de limbă ebraică, fiind considerat poetul naţional al Israelului. S-a stabilit definitiv în Palestina în anul 1924.
Haim Nahman Bialik s-a născut în târgul Radî de lângă Jitomir, in Volînia, pe teritoriul permis de ţari aşezării evreilor în Ucraina, în vremea aceea parte a Imperiului Rus. La vârsta de 6 ani s-a mutat în oraşul vecin, Jitomir, unde tatăl său Itzhak Yossef, la origine pădurar, a deschis o cârciumă. Dar la scurtă vreme după mutare, tatăl a murit, iar copilul orfan a fost trimis în anul 1880 ]n casa bunicului său sever şi bigot, rabi Yaakov Moshe Bialik, pe strada Moskovskaia nr.61. Trăirile băiatului din acei ani şi-au găsit expresia în creaţii ulterioare ale sale - între care poeziile „Shirati” (Cântarea mea) şi „Yatmut” (A fi orfan)
[modificare]
Studiile
La vârsta de 17 ani Bialik a fost primit ca elev la renumita ieşiva Voloşin, din Belorusia, şi a rămas acolo vreme de aproape un an şi jumătate. S-a înscris în această academie rabinică, în speranţa să înveţe acolo nu numai Talmudul, ci şi discipline de cultură generală, după cum se spunea- "şapte învăţături şi şaptezeci de limbi" שבע חכמות ושבעים לשון , dar când a găsit că programa nu mai conţinea decât Talmudul a rămas foarte dezamăgit. Totuşi în primele luni de învăţătură, a devenit un elev sârguincios şi în această materie de studiu tradiţională. În cele din urmă a aderat la cercurile de elevi "maskilim" , adică atraşi de curentul de gândire luminat al Haskalei care promova o educaţie adaptată la necesităţile integrării în societatea modernă şi o identitate evreiască nu strict religioasă.
O temă centrală a poeziilor lui Bialik este dihotomia religie-Iluminism. Autorul a scris şi despre pogromul de la Chişinău (Al haşhita - Despre măcel), dragoste (Rak keren şemeş ahat - Numai o rază de soare) şi poeme pentru tineret. Una dintre cele mai cunoscute poezii este Hachnisini tahat knaféh (Ia-mă sub aripa ta). Pentru unele poeme, au fost compuse melodii (clasice şi rock).
Bialik a fost autor, redactor şi cofondator al editurii Dvir. A tradus în ebraică Don Quijote de Miguel Cervantes (într-o versiune prescurtată), Wilhelm Tell de Friedrich Schiller etc.
A fost o personalitate foarte preţuită în comunitatea evreiască din Palestina aflată sub mandat britanic, unde s-a stabilit (la Tel Aviv) în anul 1924. A murit la 4 iulie 1934 după o operaţie de vezică urinară la Viena şi a fost înhumat la Tel Aviv la 16 iulie 1934, la panteonul naţional - cimitirul Trumpeldor -, alături de alte personalităţi ale ţării (Ahad Haam, Haim Arlosoroff ş.a)
