Gheţarul Metz

Gheţarul Metz este unul dintre cei mai mari gheţari aflaţi în Antarctida. Gheţarul se află în Landul Victoria, regiune care a fost descoperit în anul 1841 de exploratorul polar britanic James Clark Ross. În anul 2010 a fost observat coliziunea secolului, coliziunea lui cu un aisberg gigant, care a dus la fragmentarea în două bucăţi a gheţarului.[1] [modificare] Istoric In decembrie 1911 a sosit pe coasta Antarctidei o expediţie din Australia sub conducerea geologului Douglas Mawson. Scopul expediţiei era cartografierea coastei pe distanţa de 2000 de km, eploararea ţinuturilor necunoscute ca şi cercetarea locului unde a căzut un meteorit. Numele gheţarului este dat după elveţianul Xavier Mertz care moare aici în anul 1913, şi care era unul membrii expediţiei australiene. Gheţarul Metz avea pe direcţia nord-sud, 160 km lungime şi 35 - 40 km lăţime. [modificare] Coliziunea Coliziunea văzută din satelit Gheţarul Metz are o lungime de 95 km, din el s-a rupt deja un fragment în anul 1987. Acest fragment care era fix, s-a desprins în anul 2010 şi a plutit în direcţia gheţarului Metz. La data de 12 sau 13 februarie s-a produs coliziunea dintre cei doi giganţi. Gheţarul Metz se rupe în două fragmente, un fragment care are lungimea de 78 km şi o lăţime de 38 km, rămâne pe continent, iar celălalt fragment a devenit aisberg şi pluteşte pe Oceanul Arctic. Fragmentul mobil are o greutate de 700 miliarde de tone şi suprafaţă de 2500 km2 cea ce ar corespunde cu suprafaţa statului Luxemburg. El se află la o distanţă de 100 -150 de km distanţă de coasta Anterctidei, fiind inoficial numit de cercetătorii australieuni ca Mertz-Eisberg. Clima pe glob poate fi influenţată de asemenea coliziuni, prin deschiderea blocadei curenţilor marini reci cauzată de Gheţarul Metz.