Fortăreaţa Belvoir

Cetatea cruciată Belvoir este situată pe un deal al platoului Neftali, la 20 km sud de Marea Galileii şi aproximativ 500 de metrii deasupra Văii Iordanului. Iniţial stabilimentul a făcut parte din domeniul feudal al unui nobil francez numit Velos care trăia în Tiberias. În anul 1168 Velos vinde stabilimentul Ordinul Ioaniţilor‎ care au construit ulterior un puternic castel cu ziduri concentrice. Vedere de ansamblu Vedere din sud-vest Cetatea de Belvoir servit ca un obstacol major al Regatului Cruciat împotriva invaziei musulmane dinspre est. Ea a fost martoră a atacului forţelor musulmane din anul 1180. În timpul campaniei din 1182, bătălia de la Belvoir a fost disputată în apropiere de regele Baldwin al IV-lea al Ierusalimului şi Saladin. Ca urmare a victoriei armatei musulmane condusă de Saladin asupra cruciaţilor în bătălia de la Hattin, cetatea Belvoir a fost asediată. Asediul a durat un an şi jumate până când apărătorii cruciaţi s-au predat în data de 5 ianuare 1189. Fortificaţia de la Belvoir au fost desfiinţată între anii 1217-1218 de către conducătorii musulmani care se temeau de recucerirea cetăţii de către cruciaţi. În anul 1240 Belvoir a fost cedată cruciaţilor în urma unei înţelegeri, însă cu toate acestea lipsa de fonduri nu le-a permis acestora a reface fortificaţiile, cetatea revenind apoi sub control musulman. În ebraică cetatea este cunoscută ca Kohav Hayarden, însemnând „Steaua Iordanului”, care păstreaza numele Kohav - un sat evreiesc care a existat în apropiere în timpul perioadelor romane şi bizantine. [modificare] Perioada musulmană În timpul perioadei de musulmane locul a fost cunoscut sub numele de Al-Hawa Kawkab, însemnând „Steaua vânturilor” datorită vânturilor puternice din vârful acestui deal. Un scriitor arab a descris Belvoir ca fiind „situat în mijlocul stelelor ca un cuib de vulturi şi sălaş al lunii”[1]. Satul palestinian a fost depopulat după un atac militar al forţelor israeliene din mai 1948. [modificare] Arhitectura Belvoir este un exemplu timpuriu de castel cu ziduri concentrice a cărui plan a fost utilizat pe scară largă în castele cruciate de mai târziu. Forma castelului este simetrică, cu un perete exterior dreptunghiular, întărit cu turnuri pătrate la colţuri şi pe fiecare parte, încadrând o incintă pătrată interior cu patru turnuri de colţ şi unul pe peretele de vest. Bolţii de pe partea interioară a pereţilor ofereau spaţiu de protecţie şi depozitare în timpul bombardamentelor.