Cimitirul evreiesc din Gura Humorului

Până la începutul secolului al XIX-lea nu au existat evrei la Gura Humorului. Primii evrei s-au stabilit aici în jurul anului 1835 odată cu alte grupuri etnice (cum ar fi germanii emigraţi din Boemia). Ei erau de meserie meşteşugari şi negustori, lucrând şi ca furnizori ai armatei austriece de ocupaţie. La acea dată, Gura Humorului era o mică localitate cu 200 căsuţe din lemn şi cu o populaţie de aproximativ 700 de locuitori, printre care şi 5 familii evreieşti. [2] În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a crescut constant. În anul 1856 s-a organizat cimitir evreiesc care a fost închis în 1919, când s-a deschis unul nou în apropiere. Primul recensământ din 1857 a numărat 190 evrei dintr-o populaţie totală a localităţii de 2.703 oameni, reprezentând o pondere de 7,02%. În 1869 numărul evreilor crescuse la 800 (31,50%), în 1880 la 963 (32,54%), în 1890 la 1.206 (34,43%) pentru ca în 1910 să fie de 2.050 (38,53%). Pe măsură ce rolul localităţii a crescut (Gura Humorului a primit statutul de târg în 1867, de reşedinţă districtuală în 1893 şi de oraş în 1904), comunitatea evreiască din Gura Humorului a început să se dezvolte. În anul 1880 s-a deschis un consiliu cultural evreiesc la Gura Humorului. El a fost condus de marele industriaş Wolf Kleinberg până în 1888, când acesta s-a mutat la Cernăuţi. Următorii preşedinţi ai consiliului au fost Itzik Leib Schattner (1888-1903), Markus Markowicz (1903-1904), Saul Ellenbogen (1904), Abraham Fischler (1905-1908), farmacistul Alexander Loebel (1908-1914), Gerenten (1918-1921), dr. Jonas Gartenlaub (1921-1926), Chaim Rachmuth, Anschel Steinhorn, Rafael Mueck şi Feiwel Laufer. Incendiul din 11 mai 1899 a distrus mai mult de 400 case, inclusiv multe locuinţe şi prăvălii ale evreilor. Casele evreieşti au fost reconstruite cu sprijinul evreilor din America. În 1906, doctorul Scheuermann a înfiinţat prima organizaţie sionistă care a fost condusă până în 1913 de dr. Abraham Schaerf. Până la al doilea război mondial au mai fost înfiinţate şi alte organizaţii care militau pentru emigrarea evreilor în Palestina. În anul 1908 s-a înfiinţat o şcoală publică în oraş care a avut în primul an 91 de elevi, dintre care 48 erau evrei. În perioada antebelică, cetăţenii evrei erau reprezentaţi în consiliul local, iar între anii 1908-1910 Saul Schieber, proprietarul unui magazin de papetărie, a fost viceprimar al oraşului. Începerea primului război mondial (1914) a adus cu sine şi acţiuni antisemite. În noiembrie 1914 familia negustorului evreu Erler a fost ucisă de coloniştii germani din Boemia. Ocuparea oraşului Gura Humorului de către trupele ruseşti a avut ca efect incendierea a 120 case şi prăvălii. [modificare] Perioada interbelică După primul război mondial şi Unirea Bucovinei cu România, germanii au emigrat în Germania şi Austria, acelaşi destin urmându-l şi o parte dintre evrei. Între anii 1919-1923 s-a trecut la folosirea limbii române în şcoli şi serviciile publice, în locul limbii germane. Pentru a accede la funcţii în administraţie era necesară o bună cunoaştere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerţ, în special export de cereale şi de cherestea, dar erau şi meşteşugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecţi, ingineri, medici şi avocaţi). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuşi nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiş, ca şi în germană sau în română. În această perioadă, cu aprobarea tacită a autorităţilor româneşti, au fost aleşi viceprimari evrei şi anume dr. Rafael Mueck (1927-1929) şi Elias Ellenbogen (1931-1933). Ultimul dintre ei, proprietar bogat al unui depozit de produse textile, şi-a cedat salariul rabinului Ginsberg, pentru ca acesta să-l folosească în operele sale de caritate. [2] În 1931 au fost redenumite străzile din Gura Humorului, iar trei străzi au primit numele unor foşti preşedinţi ai comunităţii evreilor: Leib Schattner (1888-1903), Israel Ellenbogen (1904-1905) şi Abraham Fischler (1905-1908). Imediat după al doilea război mondial, din nou, trei străzi au fost numite după evrei. Conform recensământului din 1930, în oraşul Gura Humorului locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi şi slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruşi, 5 ţigani, 4 sârbi, croaţi şi sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri şi 1 de naţionalitate nedeclarată. [3] Din punct de vedere al religiei, populaţia era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocşi (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1,65%), 25 greco-catolici, 22 lipoveni, 22 adventişti, 4 unitarieni, 4 baptişti, 1 armeano-gregorian, 1 armeano-catolic şi 1 de religie nedeclarată.[4] Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuţii la adresa evreilor: ei erau bătuţi pe stradă, siliţi să ţină prăvăliile deschise de Şabat etc. În iunie 1940, noile legi adoptate de guvernul Ion Gigurtu au prevăzut confiscarea proprietăţilor, expulzarea din şcoli şi din funcţiile publice a persoanelor de etnie evreiască şi interzicerea medicilor evrei să trateze pacienţi de alte etnii.