Vacanta de vara (5)

Să ajungi pe Monte Baldo, merită chiar si să astepti două ore la coada la telecabina! Răbdarea îti va fi însutit răsplatita, pentru ca sus - pe vârful Tratto Spino, spledoarea ce ti se oferă este greu de descris! Aerul proaspăt si tare, linistea deplină, cerul ireal de albastru si tonurile de verde ale pajistii alpine* smăltuite cu flori mărunte, îti desfață simturile la maxim. Orice traseu ai alege, nu poti sa te abtii sa nu te abati de la cărare, sa arunci o privire hăului ce se deschide sub picioarele tale, încercând să te asiguri ca lacul cel mare de la poalele muntelui, clipeste limpede si vesel, indiferent din ce unghi îl privesti. Versantul de pe celalalt mal, mai abrupt si mult mai înalt, pare ca s-a îmbibat în culoarea lacului, ca o hârtie de sugativă întro picatura de cerneală. Zgâriind norii, stâncile în nuante de albastru si gri, devin albe spre vârfurile exagerat de ascutite si aproape verticale, exact ca în desenele naive ale unui copil prescolar. Zapada vesnica de pe ghetarul Ortler are sclipiri de diamant. Norii albi si pufosi, cu forme egale si rotunde, seamana cu mesajele trimise de un trib de indieni către zeii cerurilor. Un etaj mai sus, mesajul odata citit, pare a fi sters cu dosul palmei, ca si creta pe o tabla albastră dintr-o scoala primară. E greu sa hotărăsti unde este privelistea mai frumoasa, dar daca ti se pare ca ai gasit locul potrivit, faci un popas si te asezi pe iarba matasoasa. Scoti din rucsac o bucată de ciabatta proaspata si manânci cu o felie de salam sau cascaval. Ciulesti urechile si încerci sa ghicesti de unde țiuie cel mai aproape greiere**. Mângâi cu privirea florile si recunosti ciurul-zânelor, sângele-voinicului, coada-soricelului, piciorul-cocosului, clopotei, sunatoare, gentiene si trifoi. Frumusetea este coplesitoare! Deasupra ta zboara un cârd de corbi-alpin si din spate te ajunge clichetul unei talange. Departe, pe cealalta colina, un ciobanas îsi mâna la deal turma de oi. Pornesti din nou, spre cel mai înalt punct al versantului, de unde ai posibilitatea sa admiri lacul di Garda de la un capăt la altul. Panorama este de vis, uiti sa respiri si nu te mai saturi sa privesti... În vale, salba statiunilor seamănă cu piesele unui joc Lego împrăstiate pe un covor turcoaz. Desprinderea din mirificul peisaj este aproape dureroasa. Ajuns din nou la baza telecabinei***, ai senzatia ca te-ai întors dintr-o alta lume si... ai nevoie de ceva timp sa te reintegrezi "civilizatiei"... *Muntele Baldo este declarata monument unic al naturii, anumite plante care au evoluat de-a lungul secolelor, exista doar aici, datorită condiţiilor climaterice speciale! Zona este împărţita în benzi de vegetaţie protejata. Pentru botanisti, si nu numai pentru ei - Monte Baldo este un adevarat paradis. **greierele din aceasta zona are marimea de pâna la 20 milimetri, corpul are culoarea verde deschis si picioarele sunt rosii-vinetii. ***baza turistica este un binecunoscut punct de plecare al celor ce practica sport-extrem: Downhill, Mountain biking, sau Parapantism. Iarna, pistele de schii sunt arhipline! Vara, multime de turisti cu bocanci si rucsac în spinare. Pentru familiile cu copii - pentru piciorusele carora traseul pe coama muntelui ar putea fi greu, exista un centru de închiriere ponei :)