John Ronald Reuel Tolkien CBE (n. 3 ianuarie 1892, Bloemfontein, Statul Liber Orange, astăzi Africa de Sud - d. 2 septembrie 1973, Bournemouth, Anglia, Regatul Unit) a fost un scriitor, poet, filolog şi profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărţi fantastice clasice: Hobbitul şi Stăpânul Inelelor.
A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 şi profesor de limbă şi literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat şi prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuţie cunoscut sub numele The Inklings.
După moartea sa, fiul lui a publicat foarte multe cărţi bazate pe notaţiile lui şi manuscrisele nepublicate, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul şi Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri şi poezii legate între ele, precum şi istorii fictive, dialecte inventate şi eseuri despre lumi imaginare ca Arda şi Pământul de Mijloc. Între 1951 şi 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri.[1]
Deşi mulţi alţi autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui [2], imensul succes al Hobbitului şi Stăpânului Inelelor când au fost publicate în ediţie necartonată în Statele Unite a dus la o popularizare uriaşă a genului, şi Tolkien este acum considerat "tatăl" literaturii fantastice [3] Lucrările lui Tolkien au inspirat o serie de multe alte romane şi nuvele fantasy şi science-fiction. În 2008 The Times l-a pus pe locul 6 în lista celor mai buni scriitori britanici din 1945 încoace'.[4].
John Ronald Reuel Tolkien CBE (n. 3 ianuarie 1892, Bloemfontein, Statul Liber Orange, astăzi Africa de Sud - d. 2 septembrie 1973, Bournemouth, Anglia, Regatul Unit) a fost un scriitor, poet, filolog şi profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărţi fantastice clasice: Hobbitul şi Stăpânul Inelelor.
A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 şi profesor de limbă şi literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-Catolic devotat şi prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de discuţie cunoscut sub numele The Inklings.
După moartea sa, fiul lui a publicat foarte multe cărţi bazate pe notaţiile lui şi manuscrisele nepublicate, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul şi Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri şi poezii legate între ele, precum şi istorii fictive, dialecte inventate şi eseuri despre lumi imaginare ca Arda şi Pământul de Mijloc. Între 1951 şi 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri.[1]
Deşi mulţi alţi autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui [2], imensul succes al Hobbitului şi Stăpânului Inelelor când au fost publicate în ediţie necartonată în Statele Unite a dus la o popularizare uriaşă a genului, şi Tolkien este acum considerat "tatăl" literaturii fantastice [3] Lucrările lui Tolkien au inspirat o serie de multe alte romane şi nuvele fantasy şi science-fiction. În 2008 The Times l-a pus pe locul 6 în lista celor mai buni scriitori britanici din 1945 încoace'.[4].
