Hanul Trei Sarmale

Hanul Trei Sarmale este un vestit han turistic din municipiul Iaşi, aflat de-a lungul Şoselei Bucium. Denumirea hanului provine de la faptul că trecătorii intraţi în han erau serviţi cu trei sarmale [1]. Erau servite aici bucate alese şi vinuri din Podgoria Bucium, dar şi din alte podgorii.Între documentele găsite la Biserica Armenească din Iaşi de către istoricul Nicolae Iorga, se află un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 prin care doi negustori armeni ajunşi în faţa preotului-paroh dezbăteau tocmai arendăşia hanului "Trei Sarmale" [2]. În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor proprietari, iar din secolul al XVIII-lea el s-a aflat în stăpânirea Mănăstirii Socola. Legea secularizării averilor mănăstireşti, elaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, a scos hanul din stăpânirea Mănăstirii Socola, trecându-l în cea a Primăriei municipiului Iaşi. Conducerea urbei l-a vândut lui Anton Andriescu prin actul nr. 522 din 28 octombrie 1892, contra sumei de 2.505 lei. Acesta, la rândul său, l-a vândut în august 1919 fraţilor Teodor C. şi Dumitru C. Luca [3]. Fraţii Luca l-au extins şi modernizat după 1930, cu plite, lumină electrică, frigări cu motoare, popicărie şi alei de plimbare. În anul 1948, hanul a fost naţionalizat de către autorităţile comuniste ale României, iar Dumitru Luca, ultimul proprietar, a fost condamnat la 6 ani închisoare. În anul 1969, clădirea a fost trecută în administrarea Oficiului Naţional de Turism (ONT), în acel moment hanul aflându-se în ruină. Nu exista instalaţie de iluminat, încălzirea era asigurată cu sobe şi se impunea înlocuirea stâlpilor de susţinere putrezi şi a învelitorii de carton. ONT a investit sume importante în reabilitarea hanului [4], demolându-l în 1970 şi reconstruindu-l la o dimensiune de trei ori mai mare decât cel anterior [5]. Lucrările de renovare s-au efectuat după planurile arhitectului I. Costinescu, hanul redeschizându-şi porţile în vara anului 1971. După Revoluţia din decembrie 1989, hanul a devenit proprietatea SC Turism Moldova SA. Urmaşii ultimului proprietar au acţionat în instanţă societatea sus-amintită, cerând restituirea hanului [6]. În anul 1999, SC Turism Moldova SA a închiriat hanul lui Vasile Sârbu, patronul SC "M and Co.V. '93" SRL [7]. Printr-o hotărâre judecătorească din 28 noiembrie 2005, Tribunalul Iaşi a stabilit punerea în posesia Magdei Chiosac şi a lui Rodica şi Grigore Luca (copiii lui Dumitru Luca) a Hanului "Trei Sarmale" şi a terenului din jur, de 2.000 mp. SC Turism Moldova SA (aflat în propprietatea omului de afaceri ieşean Dănuţ Prisecariu) a înaintat recurs, luându-l ca avocat pe fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica. Cu toate acestea, la 26 iunie 2007, judecătorii Curţii de Apel Iaşi au respins recursul, hotărârea de retrocedare devenind definitivă şi irevocabilă [8]. Pe pereţii hanului sunt atârnate măşti din cârpe şi din lut, macrameuri, obiecte de artizanat. Hanul este vestit prin faptul că a fost frecventat de-a lungul timpului de personalităţi ale epocii. Pragul hanului a fost trecut deseori de: Vasile Alecsandri - care aminteşte într-o scenă din "Sânziana şi Pepelea" de la hotel, la Trei Sarmale Ion Creangă, Mihai Eminescu - care l-a caracterizat pe Dimitrie Petrino cu apelativul de Baron de trois sarmaux, Emanoil Bardasare - care l-a pictat într-un tablou din 1883, Octav Băncilă - care a imortalizat într-un tablou chipul hangiţei Safta Dimitriu-Luca (tabloul se află astăzi la Pinacoteca din Iaşi) şi a expus aici la 1 mai 1920 tabloul Muncitor frângând spada, motiv pentru care poliţia a închis localul [9], Mihai Codreanu, Păstorel Teodoreanu. De asemenea, în perioada interbelică, demonstraţiile muncitoreşti de 1 mai ajungeau până la Bucium, unde salutaţi în faţa vechiului han de Constantin Ion Parhon şi de alţi militanţi de stânga [10].