Hanul Ancuţei

Hanul Ancuţei este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri europene ce străbat România (E85), la o distanţă de 27 km de municipiul Roman, înspre Suceava şi la 350 km de Bucureşti. Ca localizare, el se află în comuna Tupilaţi din judeţul Neamţ. Hanul Ancuţei a devenit celebru prin plasarea aici a acţiunii din volumul Hanu-Ancuţei (compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961).Aflat la intersecţia drumurilor care duc spre Piatra Neamţ şi Roman, Hanul Ancuţei a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, spre Suceava sau spre Iaşi. Hanul se afla la în marginea unui sat care s-a strămutat pe moşia boierilor Catargi de la Tupilaţi (astăzi în judeţul Neamţ). În anul 1819, vornicul Ştefan Catargiu a obţinut printr-un hrisov dreptul de a înfiinţa târguri şi iarmaroace, aici construindu-se un han nou, care va servi şi ca staţie de poştă. [1] Lângă han, pe un teren plan aflat lângă apa Moldovei, se desfăşura iarmarocul de la Tupilaţi. Într-un document din anul 1876, care cuprindea un inventar al moşiei Tupilaţi, era trecut şi "rateşu de la Ancuţa". Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri şi o lăţime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porţi din lemn de stejar, una prin care intrau carele şi alta prin care ieşeau. Porţile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble şi drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici şi zăbrelite. Carele erau aşezate lângă poarta de ieşire, având lângă clădirea hanului un loc pentru depozitarea nutreţului. Clădirea avea o faţadă simplă, cu arhitectură de pilaştri, iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. [2] Hanul dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâşmari, una pentru hangiu, două camere de odihnă şi grajdul. În partea din dreapta erau camerele de dormit pentru călători, cu intrări separate, iar în stânga erau cârciuma, birtul şi locuinţa hangiului. Sub cârciumă se afla intrarea în pivniţa boltită, construită din piatră de râu şi având lungime de 11 metri şi lăţime de 4 metri. Sala comună sau birtul, cu mese lungi, era pentru mâncare, taifas şi adesea pentru chef cu lăutari. În volumul său de povestiri intitulat Hanu-Ancuţei şi publicat în anul 1928, marele scriitor român Mihail Sadoveanu descrie astfel hanul: „Trebuie să ştiţi dumneavoastră că hanul acela al Ancuţei nu era han – era cetate! Avea nişte ziduri groase de ici până colo şi nişte porţi ferecate cum n-am văzut în zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, vite şi căruţe şi nici habar n-aveau dinspre partea hoţilor...“ [3] Hanul Ancuţei a fost preluat de Casa Rurală, în contul unor datorii pe care le avea Nicolae Calimachi Catargi. În anul 1920, Casa Rurală a vândut hanul pentru 12.900 lei. În forma sa originară, Hanul Ancuţei a existat până în anul 1943, când proprietarii l-au demolat în cea mai mare parte pentru că nu puteau plăti impozitele şi nici nu avea posibilitatea materială de a-l întreţine. Deşi s-a propus ca să fie preluat de Oficiul Naţional de Turism pentru a-l transforma în loc de popas pentru tineretul pornit în drumeţie pe Valea Moldovei, din cauza războiului, nu s-au găsit fondurile necesare. [4] Astfel, o perioadă, în locul hanului au existat doar nişte ziduri în ruină şi pivniţa. În perioada 1957-1960, autorităţile au dispus reconstrucţia hanului după planurile existente la Arhivele Statului din Iaşi. Prin Decretul de Expropriere nr. 639 din 29 iunie 1967, hanul, care avea iniţial o suprafaţă construită de 164 mp, a fost expropriat în beneficiul statului, cu scopul reconstruirii vechiului Han al Ancuţei. Imediat după expropriere, a fost demolat în întregime, păstrându-se din vechiul han numai podeaua şi beciul. Pe locul vechiului han a fost ridicată o nouă construcţie, care respecta linia tradiţională şi de arhitectură specifică secolului al XVIII-lea şi care a căpătat aceeaşi destinaţie de han, tocmai pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc. Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o înfăţişare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziţii de costume populare specifice zonei, precum şi de obiecte din ceramică sau din lemn. În partea dreaptă a intrării, chiar lângă uşă, a fost amplasată o placă de marmură pe care scrie următorul text: „Pe locul vechiului han ce s-a ridicat în anul 1718 şi risipit cu ani în urmă s-a clădit, cinstindu-se slova românească a marelui Sadoveanu, noua construcţie. Fie să rămână loc de vrăjit popas şi desfătare sufletească pentru toţi călătorii pământeni sau veniţi de pe alte meleaguri“. În faţa hanului, în partea dinspre drumul naţional, a fost amplasat bustul din piatră al marelui povestitor Mihail Sadoveanu, care a descris în opera sa Hanul Ancuţei. Bustul a fost realizat de sculptorul romaşcan Florin Zaharescu, dezvelit la 10 noiembrie 2002 în prezenţa ministrului culturii şi cultelor, acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu şi sfinţit de PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Cu această ocazie, a avut loc o expoziţie de produse culinare cu specific moldovenesc şi un concert susţinut de orchestra "Rapsozii Botoşanilor". [5] Cu tot cu soclul, bustul are o înălţime de 4.5 m. În fiecare an, în luna noiembrie, are loc aici Festivalul de Creaţie Literară "Mihail Sadoveanu". În prezent, hanul se află în proprietatea societăţii Turoag Roman SA.