Abaţia Melk

Abaţia Melk, sau Abaţia din Melk (conform originalului din germană, Stift Melk) este o abaţie istorică a benedictinilor din Austria, una dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creştinismului monahic european. Abaţia se găseşte deasupra oraşului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abaţia este una din foarte rarele locaşuri care a funcţionat continuu de la înfinţarea acesteia în 1089, fiind dublată de rara distincţie de a fi fost şi un loc al academismului teologic dar şi laic.Abaţia a fost fondată în 1089 când Leopold II, Margrave of Austria a oferit unul din castelele sale călugărilor benedictini din Abaţia Lambach. În secolul al 12-lea a fost fondată o şcoală, al cărui renume a fost curând depăşit de cel al bibliotecii mânăstirii, care a ajuns să deţină o colecţie extensivă de manuscrise. Mânăstirea însăşi era un centru cultural major, fiind renumită şi pentru propria sa "producţie" de manuscrise. În secolul al 15-lea, abaţia a devenit centrul aşa-numitei Reforme Melk, mişcare culturală şi teologică care a învigorat viaţa monastică din Austria şi din sudul Germaniei.Datorită faimei şi al statutului academic multi-secular, abaţia din Melk a supravieţuit multiplelor pericole interne şi externe de-a lungul timpului. Astfel în timpul împăratului Joseph II, când multe mânăstiri şi abaţii austriece au fost supuse unui proces de "reformare şi dizolvare", ajuns la apogeu între 1780 şi 1790, abaţia a scăpat neatinsă. Abaţia a supravieţuit ulterior perioadei războaielor napoleonice şi anilor sumbrii ai anexării Austriei (în original, Anschluss) de către cel de-al Treilea Riech din 1938, când atât şcoala, cât şi cea mai mare parte a abaţiei a fost confiscată de Statul Nazist. După cel de-al doilea război mondial, proprietăţile confiscate au fost restituite, iar şcoala şi-a redeschis porţile fiind gazdă a aproximativ 900 de copii, fete şi băieţi. Din anul 1625, abaţia a fost membră a Congregaţiei Austriei, care este astăzi parte a Confederaţiei Benedictine. În faimosul său roman Numele trandafirului, scriitorul şi semioticianul italian Umberto Eco denumeşte unul din protagoniştii romanului său după numele acestei abaţii, "Adso von Melk", Adso din Melk.