Pentru ziua asta mă apucasem de alt post. Şi chiar scrisesem o bucată bunicică, dar m-am oprit, dup-o discuţie cu cineva ce se pricepe la aşa ceva, spunându-mi că deşi nu mi-a plăcut vreodată să dau mură-n gură şi nici atât să fiu (mai) strict, există pentru-orice un început.
Poate e vina mea că pân-acum n-am stat să vă explic cum e cu ping-urile şi blogroll-ul pe-aici, la mine-acasă, dacă pot să zic aşa. Am fost mai mult preocupat să scriu, decât doar să vorbesc: patimă grea, aşa că-mi fac un mea culpa.
Pentru-nceput, de reţinut: blogul acesta nu se scrie singur, nu mi-l dictează cineva şi nici nu-i copiat sau imitat! Acesta este şi motivul pentru care la mine vă va fi destul de greu spre imposibil să descoperiţi vreo reproducere de orice fel, pe post de conţinut în vreo postare. Aşa cum pot, atât cât capul mă mai duce şi timpul cel nesuferit de grabnic mă mai lasă, creez. Ba la volan, ba-n cafenea, ba noaptea, la masa din bucătărie şi uneori sub duş eu scriu, întâi în gând.
Muncesc. Şi nu te poţi juca, oricât de capricios ai fi, cu munca altora. Asta mă scoate din „ţâţâni”: sunt unii care au ajuns la mine-n blogroll şi se joacă dezinvolţi cu blogul lor, ba parolându-l, restricţionând accesul, ba ascunzându-şi blogroll-ul, ba trimiţându-l pe o pagină aparte, alta decât home page. Cu tot respectul pentru toanele ce-i mână-n „luptă”, eu de la mine am să-i scot din listă. Şi nici n-o să-i mai introduc vreodată, ca să se-nveţe minte.
Zelist nu punctează blogroll-urile ce nu-s vizibile pe prima pagină, s-a înţeles? Cu alte cuvinte, home page-ul vostru e invizibil sau nu are blogroll în care să mă regăsesc? Adio, pa şi pusi!
De asemenea, chiar dacă puneţi link către un blog, cu toate că e mai comod s-o faceţi pe cuvinte la-ntâmplare, să puneţi link-ul pe o virgulă ori pe vreun punct, nu faceţi asta, Zelist nu punctează şi-i faceţi deservicii aceluia vizat, neacordându-i decât iluzia că a primit un ping ce cântăreşte. Încercaţi sa folosiţi fie o bucată din numele domeniului, fie din al blogului pinguit sau daţi link-uri către conţinut relevant pentru cuvântul de pe care a plecat acel ping.
Buuun! Mai departe: ping-uri primesc, cu mici excepţii, pe care singur le decid, aceia care dau. Nici mie nu-mi convine să stau să editez la link-uri la fiece articol, însă Zelist, maşinăria, e una infernală – o ditamai uzină de blogroll-uri şi ping-uri. Ştiind prea bine că multe dintre ping-uri nu ajung, din cauza rivalităţii de prost gust dintre wordpress şi blogspot, pe cei din urmă o să-i rog să lase-un comentariu când mă pinguiesc sau, cel puţin, de nu au dispoziţia să comenteze la subiect, să scrie „ping” şi-atât, ca să le pot întoarce link-ul. Eu mai verific de-obicei la cei pe care-i ştiu pinguitori, dar nu sunt Nostradamus, să ghicesc.
Un ping se pune către un articol, atenţie, de preferinţă ultimul, nu către blog, nu către home page! Dacă aţi procedat aşa, doar aţi muncit degeaba şi n-aşteptaţi să vă întorc „serviciul”, sunt ping-uri care nu ajung şi nici nu sunt punctate.
Şi, foarte important, un ping se introduce într-un articol doar înainte ca acesta să ajungă publicat, ca să conteze în Zelist. Dacă deja aţi publicat, ori de aveţi un text mai vechi, nu mă mai pinguiţi, vă rog, că e degeaba, de-amorul artei, nu m-ajutaţi deloc şi nici eu n-am să vă ajut.
Când fac un link exchange, principial vorbind, eu pierd, şi asta pentru că dau din scorul meu, din rank-ul meu. OK, voi da în continuare, dar, de acum încolo, nu mai accept un blog la link exchange dacă-n Zelist e peste locul 10000. Eu zic că e decent aşa şi generos. Dacă voi ziceţi altfel, e treaba voastră, dar blogul e al meu şi eu decid. Sic!
Un lucru, în sfârşit, pe care nu e rău să-l ştiţi, e că un ping ce mi l-aţi dat nu-nseamnă nicidecum că mă obligă în vreun fel, îndeosebi dacă poziţia-n Zelist şi rank-ul vostru nu sunt tocmai unele… de top, să zicem. Să exemplific: dacă sunteţi pe locul 6000, 5000, 1000, şi ne tot dăm la ping-uri zilnic, la schimb, 1 la 1, voi câştigaţi, eu pierd. Cu cât sunteţi mai jos, cu-atât eu pierd mai mult, pentru că oferiţi tot mai puţin.
OK, sunt zile-n care eu nu scriu, dar voi o faceţi. Ar fi ocazia perfectă să compensaţi din ce-am pierdut tot printr-un ping spre blogul meu, din bun simţ şi apreciere pentru un ajutor pe care vi l-am oferit. Deocamdată, Androxa mai mereu şi uneori Rokssana şi Theodora fac aşa, şi de aceea primesc câte un ping aproape la fiece postare. Desigur, alegerea e-a voastră, adică procedaţi cum credeţi de cuviinţă…
Probabil este, dacă privesc în urmă, cel mai urât articol pe care l-am postat aici: şi cinic, şi acru, şi greu de digerat şi poate nesimţit. Dar e adevărat. Şi-am încercat să spun succinct lucruri pragmatice, pe care sau nu le ştiaţi, sau doar le ignoraţi până acum. E libertatea fiecăruia să vrea sau nu să ţină cont de asta
Într-un final la care cam demult tânjeam, îmi cer, cu plecăciune, scuze acelora ce vin şi mă citesc fără să urmărească Zelist, PR sau orice facere de bine, alta decât ce-am scris. Acest plictisitor articol nu îi vizează şi sper să fie ultimul de genul ăsta.
Pentru ziua asta mă apucasem de alt post. Şi chiar scrisesem o bucată bunicică, dar m-am oprit, dup-o discuţie cu cineva ce se pricepe la aşa ceva, spunându-mi că deşi nu mi-a plăcut vreodată să dau mură-n gură şi nici atât să fiu (mai) strict, există pentru-orice un început.
Poate e vina mea că pân-acum n-am stat să vă explic cum e cu ping-urile şi blogroll-ul pe-aici, la mine-acasă, dacă pot să zic aşa. Am fost mai mult preocupat să scriu, decât doar să vorbesc: patimă grea, aşa că-mi fac un mea culpa.
Pentru-nceput, de reţinut: blogul acesta nu se scrie singur, nu mi-l dictează cineva şi nici nu-i copiat sau imitat! Acesta este şi motivul pentru care la mine vă va fi destul de greu spre imposibil să descoperiţi vreo reproducere de orice fel, pe post de conţinut în vreo postare. Aşa cum pot, atât cât capul mă mai duce şi timpul cel nesuferit de grabnic mă mai lasă, creez. Ba la volan, ba-n cafenea, ba noaptea, la masa din bucătărie şi uneori sub duş eu scriu, întâi în gând.
Muncesc. Şi nu te poţi juca, oricât de capricios ai fi, cu munca altora. Asta mă scoate din „ţâţâni”: sunt unii care au ajuns la mine-n blogroll şi se joacă dezinvolţi cu blogul lor, ba parolându-l, restricţionând accesul, ba ascunzându-şi blogroll-ul, ba trimiţându-l pe o pagină aparte, alta decât home page. Cu tot respectul pentru toanele ce-i mână-n „luptă”, eu de la mine am să-i scot din listă. Şi nici n-o să-i mai introduc vreodată, ca să se-nveţe minte.
Zelist nu punctează blogroll-urile ce nu-s vizibile pe prima pagină, s-a înţeles? Cu alte cuvinte, home page-ul vostru e invizibil sau nu are blogroll în care să mă regăsesc? Adio, pa şi pusi!
De asemenea, chiar dacă puneţi link către un blog, cu toate că e mai comod s-o faceţi pe cuvinte la-ntâmplare, să puneţi link-ul pe o virgulă ori pe vreun punct, nu faceţi asta, Zelist nu punctează şi-i faceţi deservicii aceluia vizat, neacordându-i decât iluzia că a primit un ping ce cântăreşte. Încercaţi sa folosiţi fie o bucată din numele domeniului, fie din al blogului pinguit sau daţi link-uri către conţinut relevant pentru cuvântul de pe care a plecat acel ping.
Buuun! Mai departe: ping-uri primesc, cu mici excepţii, pe care singur le decid, aceia care dau. Nici mie nu-mi convine să stau să editez la link-uri la fiece articol, însă Zelist, maşinăria, e una infernală – o ditamai uzină de blogroll-uri şi ping-uri. Ştiind prea bine că multe dintre ping-uri nu ajung, din cauza rivalităţii de prost gust dintre wordpress şi blogspot, pe cei din urmă o să-i rog să lase-un comentariu când mă pinguiesc sau, cel puţin, de nu au dispoziţia să comenteze la subiect, să scrie „ping” şi-atât, ca să le pot întoarce link-ul. Eu mai verific de-obicei la cei pe care-i ştiu pinguitori, dar nu sunt Nostradamus, să ghicesc.
Un ping se pune către un articol, atenţie, de preferinţă ultimul, nu către blog, nu către home page! Dacă aţi procedat aşa, doar aţi muncit degeaba şi n-aşteptaţi să vă întorc „serviciul”, sunt ping-uri care nu ajung şi nici nu sunt punctate.
Şi, foarte important, un ping se introduce într-un articol doar înainte ca acesta să ajungă publicat, ca să conteze în Zelist. Dacă deja aţi publicat, ori de aveţi un text mai vechi, nu mă mai pinguiţi, vă rog, că e degeaba, de-amorul artei, nu m-ajutaţi deloc şi nici eu n-am să vă ajut.
Când fac un link exchange, principial vorbind, eu pierd, şi asta pentru că dau din scorul meu, din rank-ul meu. OK, voi da în continuare, dar, de acum încolo, nu mai accept un blog la link exchange dacă-n Zelist e peste locul 10000. Eu zic că e decent aşa şi generos. Dacă voi ziceţi altfel, e treaba voastră, dar blogul e al meu şi eu decid. Sic!
Un lucru, în sfârşit, pe care nu e rău să-l ştiţi, e că un ping ce mi l-aţi dat nu-nseamnă nicidecum că mă obligă în vreun fel, îndeosebi dacă poziţia-n Zelist şi rank-ul vostru nu sunt tocmai unele… de top, să zicem. Să exemplific: dacă sunteţi pe locul 6000, 5000, 1000, şi ne tot dăm la ping-uri zilnic, la schimb, 1 la 1, voi câştigaţi, eu pierd. Cu cât sunteţi mai jos, cu-atât eu pierd mai mult, pentru că oferiţi tot mai puţin.
OK, sunt zile-n care eu nu scriu, dar voi o faceţi. Ar fi ocazia perfectă să compensaţi din ce-am pierdut tot printr-un ping spre blogul meu, din bun simţ şi apreciere pentru un ajutor pe care vi l-am oferit. Deocamdată, Androxa mai mereu şi uneori Rokssana şi Theodora fac aşa, şi de aceea primesc câte un ping aproape la fiece postare. Desigur, alegerea e-a voastră, adică procedaţi cum credeţi de cuviinţă…
Probabil este, dacă privesc în urmă, cel mai urât articol pe care l-am postat aici: şi cinic, şi acru, şi greu de digerat şi poate nesimţit. Dar e adevărat. Şi-am încercat să spun succinct lucruri pragmatice, pe care sau nu le ştiaţi, sau doar le ignoraţi până acum. E libertatea fiecăruia să vrea sau nu să ţină cont de asta
Într-un final la care cam demult tânjeam, îmi cer, cu plecăciune, scuze acelora ce vin şi mă citesc fără să urmărească Zelist, PR sau orice facere de bine, alta decât ce-am scris. Acest plictisitor articol nu îi vizează şi sper să fie ultimul de genul ăsta.
