Turnul Ştefan din Baia Mare

Turnul Ştefan este turnul-clopotniţă al fostei biserici cu hramul "Sfântul Rege Ştefan" din Baia Mare. Turnul este situat între străzile Crişan şi 1 Mai, în imediata apropiere a Pieţii Libertăţii - Piaţa Centrală (Circulus fori) - a vechiului oraş. A fost construit în secolul al XV-lea. Prima atestare documentară a bisericii "Sfântul Ştefan" datează din 1347, însă construcţia este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la iniţiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomiţa (1442) împotriva otomanilor. Construcţia turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. În 1619 se reface partea superioară, având forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnuleţe şi este înzestrat cu clopote. Nouă ani mai târziu se montează un ceas cu lună. Afectate în repetate rânduri de trăsnete şi incendii, cele două clădiri suferă mai multe reparaţii capitale, însă în 1763 se reface numai turnul. Cu acest prilej, se construieşte pridvorul de la partea superioară. Intrarea în turn se face prin uşa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foişor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri şi, din pridvor, oferă o panoramă deosebită întregului oraş (vezi Monografia Băii Mari, 1972). Vechiul orologiu mecanic (din secolul al XVII-lea) a fost înlocuit cu un mecanism electronic. O mai nouă acţiune de reabilitare şi consolidare a zidurilor a fost demarată la sfârşitul anului 2007, cheltuielile fiind suportate de Ministerul Culturii. Măreţul edificiu nu este doar un important obiectiv istoric, ci a devenit un reper cultural la sfârşitul anilor '90, când în acest spaţiu s-au desfăşurat manifestarea Poezia din turn (la iniţiativa actorului băimărean Paul Antoniu). Atât exponenţii Şcolii băimărene de pictură, cât şi alţi artişti plastici de renume au fost fascinaţi de silueta bătrânului turn cu orologiu şi pridvor ţărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă.