Templul Coral din Bucureşti

Templul Coral din Bucureşti este o sinagogă a Comunităţii Evreilor din Bucureşti, fiind cel mai mare lăcaş de cult mozaic din oraş. Edificiul a fost construit între anii 1864-1866, fiind renovat în 1932 şi 1945. Este situat pe Str. Sf. Vineri nr. 9 din sectorul 3. Templul Coral din Bucureşti a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din Bucureşti din anul 2004, având codul de clasificare B-II-m-A-19672 [1]. Construirea templului s-a făcut la iniţiativa lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez din Bucureşti, unul dintre liderii organizaţiei "Comunitatea Cultului Israelit Modern" din Bucureşti. El a propus construirea unei sinagogi mari şi impresionante cum aveau marile capitale ale Europei - Viena, Dresda sau Paris. Templul Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută şi ca Templul din cartierul Leopoldstadt, construită în perioada 1855-1858 după planurile arhitectului austriac Ludwig Förster. Comunitate Evreilor a cumpărat la 27 aprilie 1857 un teren în Mahalaua Stelei, de la Mihail R. Atanasiu, pentru 2.400 de galbeni. În acelaşi an s-a realizat prima variantă a proiectului de construcţie, care prevedea ca templul să aibă trăsături gotice. Lucrările s-au desfăşurat în timpul anilor de dispute între facţiunea conservatoare şi ultra-ortodoxă, condus de şef-rabinul Meir Leibuş Malbim şi facţiunea modernistă, condusă de omul de ştiinţă originar din Galiţia, dr. Iuliu Barasch. Lucrările efective au fost începute abia în anul 1864, la iniţiativa Asociaţiei pentru Construirea Templului, condusă de Iacob Loebel, şeful Băncii Otomane din Bucureşti. Proiectul de construcţie a fost realizat de arhitecţii vienezi I. Enderle şi Gustav Freiwald, edificiul urmând a fi realizat într-un stil "mauro-bizantin". La 21 iulie 1864 a fost pusă piatra de temelie, lucrările fiind aproape finalizate la începutul anului 1866, când s-au comandat la Budapesta sulurile Torei şi alte lucruri necesare serviciului divin [2]. Inaugurarea templului a fost amânată din cauza incendierii clădirii de către naţionaliştii români care protestau împotriva acordării cetăţeniei române pentru evrei, care urma să facă parte din Constituţia din 1866. La data de 18/30 iunie 1866, Guvernul a fost nevoit să retragă din proiectul Constituţiei articolul referitor la încetăţenirea evreilor. Arhitectul Burelli a estimat pagubele produse lăcaşului de cult la 209.369 de lei, iar la reparaţiile efectuate a contribuit cu bani şi domnitorul Carol I al României. După renovarea sa, Templul a fost inaugurat la 6 iulie 1867 de către rabinul reformist Antoine Levy [3], la ceremonie participând reprezentanţi ai guvernului şi diplomaţi străini etc. În decursul timpului, templul a suferit intervenţii de restaurare care i-au modificat expresia arhitecturală. În anul 1892 au fost adăugaţi contraforţi la exterior, iar în interior s-a construit cel de-al doilea nivel al galeriei. În anul 1932, s-au desfăşurat lucrări de extindere, după planurile arhitecţilor Iuliu Leoneanu şi Grigore Hirs, alături de inginerii C.I. Flachs şi Maximilian Marcus. S-a construit o nouă aripă care avea la parter o sală de conferinţe şi festivităţi şi o cameră a clerului, iar la etaj muzeu, arhiva şi biblioteca. Tot în acei ani (1932-1934), s-au construit scări suplimentare spre balcoanele de la etajul I, s-a schimbat instalaţia de încălzire centrală şi s-au înlocuit o serie de decoraţii degradate. Afectat de cutremurul din 10 noiembrie 1940, templul a fost devastat de legionari în ianuarie 1941, necesitând lucrări de consolidare şi reparaţii. Edificiul a fost complet renovat în 1945, sub coordonarea arh. Iuliu Leoneanu, cu materiale mai modeste [4]. Începând din anul 2007, s-a trecut la efectuarea unor noi lucrări de consolidare, conservare şi restaurare, după proiectul elaborat de arhitectul Nicolae Vlădescu şi inginerii Tiberiu Popp şi Fl. Păune. Lucrările care se efectuează urmăresc următoarele aspecte: consolidarea fundaţiilor prin subturnări în ploturi armate, centuri de beton armat la cota intermediară şi planşeu la cota superioară, repararea fisurilor şi a şarpantei, refacerea hidroizolaţiei şi a pardoselilor, restaurarea picturii interioare a tuturor tâmplăriilor, recondiţionarea mobilierului original şi restaurarea elementelor decorative. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT, editată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România în anul 2008, se preciza că Templul Coral din Bucureşti era în funcţiune. [5] Templul Coral încă mai găzduieşte servicii religioase, fiind una dintre cele mai frecventate sinagogi din oraş şi din România. În faţa templului a fost amplasat un monument în forma unei menore în memoria victimelor Holocaustului. În decursul timpului, această sinagogă a fost vizitată de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, şi de mulţi lideri ai evreilor de pe mapamond, cum ar fi Moses Montefiore, Menachem Ussishkin, Zeev Jabotinski, Golda Meir, Menahem Begin, Itzhak Shamir, Shimon Peres, Itzhak Rabin, rabinii Shlomo Goren şi Israel Meir Lau etc.