Revoluţia tunisiană din 2010-2011 a început cu o serie continuă de demonstraţii stradale care au avut loc în Tunisia din decembrie 2010. Demonstraţiile şi revoltele au început din cauza şomajului, inflaţiei de alimente, corupţiei[3], libertăţii de exprimare[4] şi a condiţiilor de trai. Protestele au dus la îndepărtarea de la putere a preşedintelui Zine El Abidine Ben Ali, care a demisionat de la Preşedinţie şi a fugit din Tunisia la 14 ianuarie 2011, după 23 ani de putere.[5][6]
Protestele au început în decembrie 2010 după ce Mohamed Bouazizi şi-a dat foc după ce poliţia i-a confiscat căruţul cu produse.[7] Protestele au constituit cele mai dramatice valuri de tulburări sociale şi politice din Tunisia în trei decenii[8][9] şi au dus la zeci de morţi şi răniţi. După plecare lui Ben Ali noi alegeri au fost convocate în termen de 60 de zile.
Protestele şi schimbarea de guvern, care au fost poreclite „Revoluţia Iasomiei” în mass-media occidentală[10][11] în conformitate cu nomenclatura geopolitică de „revoluţii colorate”, sunt cunoscute în Tunisia ca revolta Sidi Bouzid (sau ca „Intifada Sidi Bouzid”).
