Revoluţia franceză de la 1848

În Franţa, revoluţia a izbucnit în februarie la Paris datorită exceselor exercitate de monarhia din iulie. La 25 februarie, a fost proclamată rebublica şi s-a format un guvern provizoriu, în care intrau reprezentanţi ai revoluţiei: burghezul Lamartin socialistul Louise Blanc muncitorul Albert A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituţia republicii. Puterea executivă aparţinea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naţionale. Se introducea codul universal pentru barbaţi şi drepturile şi libertatile cetăţeneşti. Atunci când adunarea naţionala a hotarat desfiinţarea atelierelor naţionale create cu scopul asigurării de locuri de muncă pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitorime şi burghezie. Acestea au fost câştigate de burghezie. Preşedinte al Franţei va fi ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situaţia politică şi, în decembrie 1852, se va proclama împarat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franţa va intra în al doilea imperiu.