Războiul Hispano-American

Războiul spaniolo-american, conform originalelor din engleză, [The] Spanish-American War şi spaniolă, Guerra Hispano-Estadounidense (sau desastre del 98, Guerra Hispano-Cubana-Norteamericana ori Guerra de Cuba ) a fost un conflict militar între Spania şi Statele Unite ale Americii declanşat în aprilie 1898. Ostilităţile propriu-zise au încetat în luna august a aceluiaşi an, iar tratatul de pace a fost semnat la Paris în decembrie 1898. Războiul a început după ce Statele Unite au intervenit diplomatic pe lângă Spania în favoarea cubanezilor, cerând acesteia rezolvarea paşnică a problemei independenţei Cubei faţă de fosta mare putere colonială a ambelor Americi. Declanşarea conflictului militar s-a produs odată cu refuzul net al Spaniei, la care s-a adăugat sentimentul expansionist, încă puternic, al Uniunii de a trece în posesia federaţiei teritoriile spaniole din America şi Oceanul Pacific, insulele Cuba, Puerto Rico, Filipine, Guam şi Caroline.[1] Răscoalele din Havana ale aşa-numiţilor Voluntarios prospanioli au dat Statelor Unite motiv de a trimite nava de războiUSS Maine. Tensiunile în rândul opiniei publice americane au fost exacerbate din cauza exploziei de pe USS Maine şi a ziarelor de scandal care acuzau Spania de atrocităţi, agitând spiritele în SUA. Războiul s-a terminat după victoriile navale decisive ale Statelor Unite în Filipine şi în Cuba. La doar 109 zile de la izbucnirea războiului, tratatul de la Paris, care a pus capăt conflictului, a dat Statelor Unite fostele colonii spaniole Porto Rico, Filipine şi Guam. Sub jurisdicţia Guvernului Militar al Statelor Unite, SUA a ocupat Cuba până în 1902.