Râul Wisconsin

Râul Wisconsin este un afluent al fluviului Mississippi în statul Wisconsin din SUA. Prin lungimea sa de 692 km este cel mai lung râu din acest stat. Râul Wisconsin îşi are originea în Lacul Vieux Desert, lângă graniţa cu statul Michigan. El curge spre sud, prin câmpia glaciară din centrul Wisconsinului. La Portage, râul îşi schimbă direcţia, curgând spre vest şi se varsă în Mississippi la cca. 5 km sud de Prairie du Chien. Iniţial, râul era navigabil pe o porţiune 320 km de la vărsare, până la Portage, dar în prezent este navigabil doar până la barajul şi ecluza de la Prairie du Sac.[1] Râul Wisconsin s-a format în mai multe etape. Porţiunea inferioară, care curge spre vest este probabil mai veche decât restul cursului râului cu câteva milioane de ani. În plus, valea râului fiind mai îngustă în partea de la vărsare, s-a sugerat faptul că până în Pleistocen râul curgea spre est.[2] Restul râului s-a format treptat, pe măsură ce gheţarii apăruţi în timpul Glaciaţiunii Wisconsin au început să se retragă spre nord. La sud de Stevens Point, apele rezultate din topirea gheţii se vărsau iniţial în lacul glaciar Wisconsin care exista în partea centrală a actualului stat Wisconsin. În urmă cu 15000 de ani, datorită încălzirii climei, barajul de gheaţă care mărginea lacul s-a rupt, ducând la inundaţii masive, la crearea Defileului Wisconsinului (Wisconsin Dells) şi la unirea cursului superior cu cel inferior al râului. Prima explorare documentată a râului Wisconsin de către europeni a avut loc în 1673, când francezii Jacques Marquette şi Louis Jolliet au navigat în canoe de la Lacul Michigan pe râul Fox până în zona actualului oraş Portage. Aici râurile Fox şi Wisconsin sunt foarte apropiate, aşa că exploratorii au trecut canoele de pe un râu pe celălalt, continuând apoi cca. 320 km în aval pe Wisconsin, până la vărsarea sa în Mississippi. În următorii 150 de ani, râurile Wisconsin şi Fox au constituit principala rută de transport între Marile Lacuri şi fluviul Mississippi. Din anii 1880, companiile producătoare de lemn au început îndiguirea râului pentru a asigura transportul sigur al buştenilor spre aval. Ulterior au fost construite alte baraje pentru a controla inundaţiile şi pentru a produce energie electrică. S-a creat astfel de exemplu şi lacul Wisconsin care a devenit o atracţie turistică. Astăzi există 26 de baraje pe râu. Totuşi, pe o porţiune de 150 km de la Prairie du Sac până la vărsare, râul are curgere liberă, iar dezvoltarea industrială de pe malurile acestei porţiuni a fost limitată.