Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iaşi

Monumentul lui Grigore Ghica III din Iaşi este un monument amplasat în centrul municipiului Iaşi, fiind format dintr-un cenotaf de marmură albă ridicat în anul 1875 şi un bust al lui Grigore Ghica al III-lea, domnitor al Moldovei (1764-1767 şi 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769).La 21 iulie 1774, s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi de către Imperiul Rus (reprezentat de către feldmareşalul Piotr Rumianţev-Zadunaiski) şi Imperiul Otoman, încheindu-se astfel lungul război ruso-turc din anii 1768-1774. Profitând de înfrângerea armatei turceşti, austriecii au prezentat la tratative o hartă falsă de rectificare de frontieră în sudul Galiţiei, sub pretextul că teritoriul Bucovinei le este necesar pentru trecerea lor din Transilvania în Galiţia. Imperiul Habsburgic a ocupat Bucovina în octombrie 1774, dar ea a fost anexată formal în ianuarie 1775. La data de 2 iulie 1776, s-a semnat o convenţie de frontieră la Palamutka între austrieci şi turci, austriecii cedând turcilor 59 dintre satele anterior ocupate şi rămânând cu 278 de sate. Domnitorul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea, care obţinuse tronul în septembrie 1774, după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, şi boierii pământeni din Moldova au protestat vehement împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritaţi de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. La 1 octombrie 1777, voievodul Grigore Ghica al III-lea a fost ademenit în cursă de o veche cunoştinţă a sa, trimisul turc al sultanului, Kara Higiorzadec Ahmed-beg (Kara Hisarlî Ahmed), care prin viclenie, prefăcându-se bolnav, l-a invitat pe Vodă la Beilic (casa de găzduire a emisarilor turci trecători prin Iaşi). El sosise în acea zi în Iaşi sub cuvânt că mergea la Hotin să facă revizia cetăţii şi totodată că aducea lui Grigore Ghica un mesaj din partea sultanului Abdul Hamid. [1] Ajuns la Beilic, domnitorul a fost înjunghiat pe la spate de către turci, apoi i s-a tăiat capul care a fost dus la Istanbul şi ţintuit timp de mai multe săptămâni în poarta seraiului pentru "luare aminte". Trupul fără cap al fostului domn ucis a zăcut mai multe zile în curtea Beilicului, fiind batjocorit de turci şi apoi a fost înmormântat în Biserica Sf. Spiridon din Iaşi. Această tragedie a revoltat toate curţile regale ale Europei. Strada pe care se afla atunci Beilicul se numea în vechime strada Zmeu, iar după asasinarea domnitorului, a căpătat denumirea de Ghica-Vodă. [2]