Monumentul doctorului Clunet

Monumentul doctorului Clunet este un monument construit în satul Bucium (astăzi cartier al municipiului Iaşi) şi dedicat memoriei doctorului Jean Clunet (1878-1917) şi altor trei eroi francezi care au murit la Iaşi în primul război mondial, "victime ale devotamentului lor". Monumentul se află în faţa Spitalului de Pneumoftiziologie "Dr. Clunet" din Iaşi. În anii 1916-1917, doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România pentru a acorda asistenţă de specialitate, fiind medic-şef al Spitalului de Boli Infecţioase din Bucureşti. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole în presa vremii, în care a dus o campanie de educare sanitară a populaţiei în ceea ce priveşte câteva aspecte esenţiale, cum ar fi contaminarea cu tifos exantematic şi tratarea acestei boli [1]. În anii grei ai anului 1917, când Regele, Guvernul şi Parlamentul României se refugiaseră la Iaşi părăsind Bucureştiul ocupat de armatele Puterilor Centrale, peste Moldova s-a abătut o epidemie de tifos exantematic, boală cauzată de mizerie şi inaniţie. Din cauza ei, mii de români au murit. Pentru a înţelege amploarea fenomenului, trebuie precizat că în februarie 1917 cele 5.000 de paturi ale spitalelor din Iaşi găzduiau un număr de 11.000 bolnavi. Oamenii mureau în număr mare, mulţi dintre ei neputând fi îngrijiţi şi fiind aruncaţi apoi în gropi comune, fără sicrie sau o slujbă religioasă. În unele sate a pierit întreaga populaţie, iar la Regimentul 5 Roşiori caii au trebuit să fie repartizaţi altor unităţi pentru că nu mai exista niciun soldat care să-i îngrijească. Pe lângă oamenii care mureau de tifos, au căzut pradă epidemiei şi unii medici şi aşa puţini la număr, murind astfel nu mai puţin de 250 de medici şi peste 1.000 de sanitari. Printre cei care au căzut la datorie în lupta cu epidemia care ucisese un număr mare de bolnavi de tifos se numără şi doctorul Jean Clunet din Misiunea Militară Franceză. Refugiat şi el la Iaşi, în decembrie 1916, doctorul Clunet a înfiinţat un spital de campanie la Vila „Greierul“ din Bucium (aflat pe atunci la 9 kilometri de Iaşi), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu 3 asistente de la “Societatea pentru ajutorarea militarilor răniţi” şi 10 călugăriţe de la Congregaţia Sfântul Vincent de Paul. Doctorul Clunet a căzut şi el pradă epidemiei în primăvara aceluiaşi an, împreună cu o parte din personalul clinicii conduse de el. Înainte de a muri, dr. Clunet a cerut să fie înmormântat lângă spitalul înfiinţat de el la Bucium, alături de două asistente medicale - Andree Flippes (1885-1917) şi Geneviève Hennet de Coutel (1888-1917) şi de o soră de caritate - Soeur Antoinette (1848-1917), „toţi reuniţi pentru durerea familiilor şi căzuţi pe pământ străin pentru gloria Franţei“, după cum scria istoricul Constantin Kiriţescu [2]. Pe locul unde au fost înmormântaţi a fost ridicat un monument de piatră în formă de cruce de către sculptorul funerar Salvador Scutari (1880-1932). Pe soclul monumentului au fost săpate în piatră următoarele cuvinte în franceză (À la memorie de ceux qui sont morts au grierul victimes de ses devouement) şi în română (În amintirea celor ce au murit la Vila grierul Victima devotamentului lor). Mai jos, la baza soclului este un pătrat tăiat în patru părţi egale pe care sunt înscrise numele şi anii de viaţă ai celor îngropaţi acolo. Monumentul este amplasat în mijlocul mormântului, iar numele scrise în pătratul tăiat indică poziţia în care au fost înmormântaţi. Ca o apreciere a devotamentului său, clinica din Bucium a Spitalului de Pneumoftiziologie Iaşi poartă numele "Dr. Clunet". De asemenea, numele său este purtat şi de o stradă din cartierul bucureştean Cotroceni.