Universitatea Cluj (cunoscut mai ales sub numele de „U” Cluj) este un club de fotbal din Cluj-Napoca, România. „U” Cluj a făcut parte din CS Universitatea Cluj, club înfiinţat în anul 1919. În 1994 secţia de fotbal, numită acum SC Fotbal Club Universitatea Cluj SA, s-a desprins din punct de vedere administrativ din clubul de sport, devenind un club profesionist de fotbal.
Din 1932 până în prezent, a participat fără întrerupere la toate ediţiile campionatului românesc de fotbal. Singurul trofeu câştigat în întreaga sa istorie este Cupa României în 1965 [1], dovedind astfel faptul că „U” nu a trăit pentru performanţă. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Haţieganu, fondatorul clubului:
„Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi. Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria naţiunii; nu specula, ci jertfa.[2]”
Culorile clubului, alb şi negru, au fost alese de Mihai Tripa şi Andrei Suciu, studenţii care au achiziţionat primul echipament pentru echipă. [3] Încă de la înfiinţare, „U” Cluj şi-a desfăşurat meciurile de acasă pe stadionul din parcul central al oraşului. A făcut excepţie doar perioada 1940-1945, când clubul s-a mutat la Sibiu din cauza Dictatului de la Viena.
În mod tradiţional, jucătorii echipei „U” Cluj sunt adeseori numiţi şi şepcile roşii, după şepcile purtate de studenţii clujeni în trecut.[4] Clubul are numeroşi suporteri şi este în rivalitate cu cealaltă echipă a oraşului, CFR Cluj, dar şi cu Steaua Bucureşti. În anul 1919 Societatea academică a studenţilor români „Petru Maior” din Budapesta şi-a mutat sediul la Cluj, odată cu ea venind aici şi organizaţia ei sportivă. Afluenţa mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus înfiinţarea unei „Cetăţi universitare”, în cadrul căreia a fost proiectat un Institut de Educaţie Fizică.[5] Odată cu venirea toamnei, în presa clujeană au apărut articole care îndemnau studenţii să participe la înfiinţarea Clubului sportiv Universitatea. La prima consfătuire avută loc în sala Prefecturii, au participat peste 100 de fotbalişti. După mai multe întruniri, s-a format comitetul de conducere şi în scurt timp au început primele antrenamente.[6] La 16 mai 1920 s-a disputat primul meci oficial la Arad, cu Gloria. Universitatea a învins cu 3-1, golurile clujenilor fiind marcate de Eugen Crâsnic, Sabin Târla si Sabin Văţianu.[7]
În prima parte a activităţii competiţionale, „U” a participat în formula predivizionară a Campionatului Naţional, calificându-se de patru ori în turneul final: 1923-1924, 1924-1925, 1926-1927, 1929-1930.[8] În 1923, Universitatea efectuează un turneu internaţional, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franţa, Italia şi Iugoslavia: 0-5 Stade Française (campioana Franţei), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Étudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino şi 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).[9] Începând din 1932, odată cu organizarea campionatului în sistemul divizionar, activează în prima divizie. Chiar din prima ediţie, 1932-1933, reuşeşte să ocupe locul 2 în clasamentul general, fiind învinsă în finala seriilor de Ripensia Timişoara. Anul următor s-a clasat doar pe al treilea loc în seria a II-a, dar a disputat finala Cupei României cu Ripensia Timişoara (0-5). Au urmat câţiva ani cu evoluţii oscilante, iar din 1938 „U” Cluj joacă în Divizia B timp de 2 ani.[10]
