14 iulie 2011
Elba
Elba (germană Elbe, cehă Labe) este un fluviu cu o lungime de 1.091 km, situat în Cehia şi Germania. El îşi are izvorul în Munţii Karkonosze lângă localitatea Špindlerův Mlýn din Cehia, traversează Cehia şi Germania şi se varsă la Cuxhaven în Marea Nordului. Afluenţii săi mai importanţi sunt Vltava, Spree, Saale şi Müritz. Pe traseul cursului superior traversează Mittelgebirge urmat de Câmpia Germano-Poloneză. Numele fluviului în limba cehă este „Labe”, originea etimologică a Elbei, provine din antichitate, fluviul fiind numit Albis de celţi, greci şi romani, iar de germani Albia. Schimbarea denumirii în Elba s-ar putea datora termenului „elfr” care în limbile vechi nordice înseamnă „fluviu”, chiar şi azi scandinavii folosesc nume asemănătoare pentru „fluviu”, de pildă norvegienii folosesc „elv” iar suedezii „älv”. Elba cu lungimea de 1091 km, este situată pe locul patru în Europa, fiind între primele 200 de fluvii de pe glob după lungime. Fluviul curge 364 km pe teritoriul ceh, 727 km pe teritoriul german; el are un bazin de colectare de 148.000 km2 şi un debit mediu de 860 m³/s, după debitul de apă ocupând locul trei în Europa, după Rin şi Dunăre. Cu toate că pe cursul Elbei sunt nenumărate baraje cu scopul de protecţie contra inundaţiilor, în ultimul deceniu fluviul a produs prin inundaţii pe cursul lui mijlociu şi inferior pagube materiale imense, cauzate în mare parte din vina omului.
Prima parte a cursului Elbei traversează spre nord Boemia (Cehia), face o curbură largă, traversând oraşele germane Dresda, Magdeburg şi Hamburg unde se varsă la Cuxhaven în Marea Nordului. Până în anul 1990 Elba era fluviul care făcea cea mai lungă graniţă naturală, despărţind cele două Germanii. Apa fluviului era contaminată până nu de mult cu reziduri de metale grele ca şi alte substanţe nocive, lucru care s-a îmbunătăţit în ultimul timp. Contaminarea apei cu substanţe organice în schimb nu s-a ameliorat, cauza fiind agricultura intensivă care se practică pe valea Elbei ca şi canalul construit pe teritoriul ceh, care îngreunează oxigenarea şi autocurăţirea naturală a apei.
