Join US!

29 iulie 2011

Crucea lui Ferentz

Crucea lui Ferentz este o cruce de piatră aflată în municipiul Iaşi, în cartierul Nicolina, pe o colină situată aproape de malul sudic al râului cu acelaşi nume. Crucea marchează locul unde au fost îngropate în ianuarie 1717 rămăşiţele unei armate austriece, comandată de un anume căpitan François (Ferentz) Ernau, trimisă să îl captureze pe domnitorul moldovean Mihai Racoviţă (1703-1705, 1707-1709 şi 1716-1726). Crucea lui Ferentz a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi elaborată în anul 2004 de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice şi fiindu-i atribuit codul IS-IV-m-B-04357 [1]. În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în ţările române, dorind să-şi extindă stăpânirea. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureştiul şi cu ajutorul localnicilor, "ca nişte iubitori de lucruri noue", cum zice cronicarul Alexandru Amiras, l-au dus ca prizonier la Sibiu chiar pe domnitorul Nicolae Mavrocordat (1716 şi 1719-1730). O soartă asemănătoare se pregătea şi pentru domnitorul Moldovei, Mihai Racoviţă. Austriecii şi cătanele ungu­reşti au pătruns în Moldova pe la Caşin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova şi în Cetatea Neamţului. Domnitorul se afla în scaun de numai un an şi pusese biruri şi pe mazili (boieri fără funcţii publice), motiv pentru care mulţi dintre aceştia îi doreau sfârşitul. Trupele austriece şi ungureşti, împreună cu trupe moldoveneşti aliate, au jefuit târgurile aflate în calea lor. Domnitorul Mihai Racoviţă, neavând bani să plătească mercenari şi dispunând numai de o gardă de oameni credincioşi, "se mutase în Cetăţuie, şi nici acolo în Cetăţuie nu mâne, ce, mâne câte la un locu de nu-lu scia nime; că şi boierii săi încă nu erau drepţi, ce mulţi dintre dânşii se agiunsese cu catanele" [2] Pe de altă parte, sultanul nemulţumit de prădăciunile săvârşite de austrieci, îi cerea domnitorului să se alieze cu tătarii aflaţi în Moldova pentru a-i alunga pe cotropitori. Însă domnitorul nu dorea să apeleze la ajutorul acestora, ştiut fiind faptul că aceştia jefuiau şi înrobeau totul aflat în cale.