Castelul Wass de la Ţaga

Castelul Wass ( sau Castelul în alb şi negru) din Ţaga, judeţul Cluj este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj [1], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004. Familia Wass a devenit proprietara domeniului Ţaga, ca urmare a căsătoriei dintre Vid Wass (1414-1454) şi Marta Fejes, având 10 ramuri de descendenţi. Ei au ridicat 2 castele la Ţaga (dintre care s-a păstrat doar castelul mic) şi unul la Sucutard[2]. Gheorghe Wass, fiul lui Ioan Wass junior, a fost primul membru al familiei care a consolidat averea imobiliară a familiei Wass, el fiind înmormântat în 1594 pe domeniul castelului mic. Castelul Mare de la Ţaga a fost ridicat de de către Gheorghe Wass (1658-1705), fiul lui Laszlo si Anna Teleki. Acest castel a fost distrus complet după cel de-al doilea război mondial. În anul 1769 Wass Adam a construit acest castel, care se păstrează şi astăzi. Castelul aparţine stilului baroc transilvănian şi a fost iniţial compus din: Castelul propriu-zis (construcţie cu parter şi subsol, acoperiş mansardat şi portic la intrare); Două pavilioane frontale, cu plan pătrat (distruse); Rămăşiţele unui zid în formă de potcoavă, ornamentat cu coloane; Pavilion-bibliotecă, în stil baroc, cu colonadă (distrus). În decursul anilor s-au facut adăugiri la faţada posterioară. Pe tavanul fostei cantine a Intreprinderii Agricole de Stat s-a aflat o pictură (actualmente acoperită cu tencuială). Samuel Wass (1754-1812) a consolidat castelul mic de la Ţaga, amplasând şi două fântâni arteziene în curtea acestuia. Castelul a devenit apoi proprietatea lui Adam Wass (1821-1893) care a dispus de două ori repararea sa (în 1848, respectiv 1875). Adam a contribuit esenţial şi la reamenajarea drumurilor din zonă, promovând un proiect de placare a adrumurilor cu lemn [3]. După moartea lui Gheorghe Wass (1878-1925) şi Oliver Wass (1855-1932) castelul devine proprietatea lui Albert Wass (1908-1998), fiu al lui Endre Wass (1886–1975) şi nepotul lui Béla Wass (n. 1853)[4]. În 1946 Albert a fost condamnat la moarte de tribunalul Poporului Cluj, împreună cu tatăl său pentru uciderea mai multor civili în septembrie 1940, castelul intrând în proprietatea statului. Ulterior castelul a îndeplinit (printre altele) funcţia de sediu al I.A.S. şi locuinţă.