Castelul Chenonceau

Castelul Chenonceau (franceză Château de Chenonceau) este un castel situat în Franţa, în apropierea satului Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre şi admirate castele de pe Valea Loarei. Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima menţiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care şi-au lăsat amprenta asupra lui. Cele şase femei care au stăpânit castelul sunt : În 1513, Thomas Bohier şi soţia sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist. Henric al II-lea al Franţei, soţul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547. La moartea Caterinei şi a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vaudémont (ultima regina din casa de Valois) înveşmântează Chenonceau în negru până la moartea sa. În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoş al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalităţi marcante ale vremii. Începând cu 1864, Madame Pelouze restaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.

Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată şi un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu iniţial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-şi păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin funcţia sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra, parcelă cu parcelă, domeniul.În 1512, Bohier a reuşit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepţia unui donjon, şi a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcţia sa însa i-a răpit tot timpul, a fost plecat şi în campania italiană aşa că , practic, constructorul noului edificiu a fost soţia sa Catherine Briçonnet, a cărei influenţă şi-a pus amprenta asupra alegerii locului, distribuţiei spaţiilor şi primelor decoraţii interioare.Bohier a murit in 1524, soţia sa, doi ani mai târziu.Fiul lor a trebuit să cedeze castelul regelui Francisc I (1494-1547), marele patron al Renaşterii franceze. Fiul său, Henric al II-lea al Franţei (1519-1559), soţul controversatei Caterina de Medici (1519-1589), atunci când s-a urcat pe tron a dăruit Chenonceau favoritei sale, Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé, strălucitor de frumoasă, chiar şi la o vârstă înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniţi din impozitul pe clopote, şi a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului Philibert Delorme. În 1559 când Henric al II-lea al Franţei a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, şi pentru prima oară a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de regină.Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont.Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566. Înaintea morţii sale, în 1589, Caterina de Medici dăruieşte castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, soţia regelui Henri al III-lea care după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului.Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă , pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul alb, regal. Castelul trece apoi în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, căsătorită cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea şi a Gabriellei d’Estrées.Apoi fiul lui César, Louis de Vendome intră în posesia castelului şi în sfârşit Louis-Joseph de Vendome câstigătorul lui Villaviciosa, bătălie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul Spaniei. Un timp castelul a fost abandonat în secolul 18, după care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin pe 9 iunie 1733.Soţia sa , Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreţinut la Chenonceau un salon frecventat de artişti şi literaţi: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluţionarii îl cruţă de la distrugere, graţie popularităţii de care se bucura proprietara sa, care câştigase de-a lungul vieţii sale afecţiunea tuturor. Începand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările castelului.În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de atunci în proprietatea descendenţilor săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată şi poate fi vizitat doar parţial.