Angela de Foligno

Angela de Foligno (n. 1248 – d. 4 ianuarie, 1309) a fost o călugăriţă catolică şi o scriitoare mistică creştină. Născută în oraşul Foligno din provincia Umbria, Italia, ea a intrat în ordinul Terţiar al Sfântului Francisc în 1291 dăruind întreaga ei avere oamenilor nevoiaşi. Şi-a dedicat restul vieţii operelor de binefacere, ajutând pe cei bolnavi, în special pe leproşi. A creat în jurul ei o comunitate de credincioase, care o ajutau în activitatea ei. Angela de Foligno este cunoscută pentru lucrările Memoriale şi Instructiones în care îşi descrie conversiunea spirituală şi îşi expune principiile. În aceste lucrări, ea descrie cu prioritate procesul de transformare a iubirii lumeşti în iubirea pentru Dumnezeu, proces pe care l-a numit "transformatio amoris". În învăţămintele ei ea prezintă o interpretare mistică a patimilor lui Iisus Hristos, a tainei eucharistiei şi pune bazele cultului sfintei inimi a lui Isus, dezvoltat ulterior de biserica catolică. A fost beatificată în 1693 de papa Inocenţiu al XII-lea. Angela de Foligno este venerată în mod deosebit de ordinul franciscan. Cultul ei a luat din nou amploare cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la conversiunea şi moartea ei. Un moment important al acestei reconsiderări îl constituie Vinerea Mare din 1983, când Papa Ioan Paul al II-lea a citit pasaje din lucrările Fericitei Angela da Foligno, care prezentau viziunea ei referitoare la patimilor lui Hristos. În anii următori s-au organizat mai multe congrese şi întruniri pentru discutarea învăţămintelor ei şi au fost publicate în diferite limbi ediţii critice ale lucrărilor ei. Angela s-a născut într-o familie înstărită din oraşul Foligno, provincia Umbria, Italia. Oraşul este situat la aproximativ 15 km. de Assisi. Perioada în care s-a născut era cea a războiului dintre Papalitate şi Sfântul Imperiu Roman. Oraşul Foligno se declarase de partea împăratului Frederic al II-lea iar populaţia avea în cea mai mare parte o atitudine antipapală. Deşi în timpul interregnului dintre moartea lui Frederic al II-lea în 1250 şi alegerea ca împărat a lui Rudolf I de Habsburg în 1273 influenţa imperiului scăzuse în Umbria, totuşi opoziţia faţă de puterea papală s-a menţinut. Este probabil că familia Angelei se asociase cu mişcarea Ghibelinilor, deoarece ea a afirmat, mai târziu, că întâmpinase o puternică împotrivire a mamei sale în momentul conversiunii. Deşi epoca în care a trăit se mai încadrează în cea a Cruciadelor, în Italia începea deja să se afirme un spirit pre-renascentist, care considera că omul era elementul principal în societate, ceea ce implica o îndepărtare de credinţa medievală. În aceste condiţii, activitatea Angelei de Foligno este cu atât mai remarcabilă. [1]