Join US!

04 iunie 2011

Slovacia

Slovacia (forma lungă: Republica Slovacă; slovacă: Slovensko, forma lungă Slovenská republika) este o ţară fără ieşire la mare din Europa Centrală, cu o populaţie de peste 5 milioane de locuitori, şi o suprafaţă de aproximativ 49.000 km². Ţările învecinate sunt Ucraina la est, Polonia la nord-est, Cehia la nord-vest, Austria în vest şi Ungaria la sud. Capitala şi cel mai mare oraş este Bratislava, în sud-vestul ţării. Slovacia este membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC şi a altor organizaţii internaţionale. Poporul de origine slavă a ajuns pe teritoriul actualei Slovacii între secolele V şi VI d.Hr., în timpul Epocii Migraţiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au aparţinut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar şi apoi Cehoslovaciei. Slovacia şi-a obţinut independenţa pe 1 ianuarie 1993, în urma Divorţului de Catifea.
Înainte de secolul V d.Hr.
Începând cu aproximativ 450 î.Hr., pe teritoriul actual al Slovaciei s-au aşezat celţii, care au construit oppida puternice în Bratislava şi Havránok. Biatecii, monezile de argint cu numele regilor celţi, reprezintă cea mai veche formă de scriere cunoscută în Slovacia. Din anul 6 d.Hr., Imperiul Roman, aflat în plină expansiune, a construit şi menţinut un lanţ de avanposturi în jurul Dunării. Regatul Vannius, un regat barbar fondat de tribul germanic Quadi, a existat în Slovacia vestică şi centrală din 20 până în 50 d.Hr.
State slave
Populaţia de origine slavă s-a aşezat în teritoriul actual al Slovaciei în secolul V d.Hr.. Slovacia de vest a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut în secolul VIII, şi conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creştină de pe teritoriul Slovaciei în 828. Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul Moraviei Mari, începând cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinţilor Chiril şi Metodiu în 863, în timpul domniei prinţului Rastislav, precum şi expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I.
Regatul Ungariei
După dezintegrarea Moraviei Mari, la începutul secolului X, maghiarii au anexat treptat teritoriul actual al Slovaciei. La sfârşitul secolului X, Slovacia de sud-vest a fost încorporată în Principatul Ungar, aflat pe atunci în expansiune (după anul 1000 devine Regatul Ungariei). Mare parte din Slovacia a fost integrată în Regatul Ungariei până în c.1100, iar regiunile din nord-est până în c.1300. Datorită nivelului său de dezvoltare economică şi culturală ridicat, Slovacia şi-a menţinut o poziţie importantă în cadrul noului stat. Timp de aproximativ două secole, s-a bucurat de autonomie ca Principatul Nitra, în cadrul Regatului Ungariei. Aşezările slovace s-au extins până în zona nordică şi sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziţia etnică s-a diversificat prin aşezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), şi a evreilor. Rezultatul invaziei mongole din 1241, şi al foametei derivate, a fost o pierdere masivă de populaţie. Cu toate acestea, Slovacia medievală a fost caracterizată mai degrabă de oraşe active, construcţia multor castele de piatră, şi dezvoltarea artelor. În 1467, regele Matei Corvin a fondat prima universitate în Bratislava, dar instituţia a fost desfiinţată după moartea acestuia. După ce Imperiul Otoman şi-a început expansiunea pe teritoriul Regatului Ungariei, ocupând Buda la începutul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat către Slovacia, iar Bratislava (cunoscută ca Pressburg, Pozsony, Pressporek sau Posonium pe atunci) a devenit capitala „Ungariei Regale” în 1536. Dar războaiele otomane şi revoltele frecvente împotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, în special în zonele rurale. Pe măsură ce turcii s-au retras din Ungaria în secolul al XVIII-lea, importanţa Slovaciei în cadrul regatului a scăzut, deşi Bratislava şi-a menţinut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, când Budapesta a fost declarată noua capitală. În timpul revoluţiei din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu şi-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur.
Secolul XX
Slovacia şi Republica Cehă au constituit din noiembrie 1918 până în decembrie 1992 Cehoslovacia (cu excepţia perioadei 1939 - 1945, când a existat Republica Slovacă (1939-1945)). Ţara a redevenit independentă în 1993, prin separarea de Cehia, la trei ani după Revoluţia din 1989, care a pus capăt regimului autoritar comunist impus de către sovietici după Primăvara de la Praga din august 1968. Semnificaţia expresiei Primăvara de la Praga se referea la "dezgheţul" pe care mişcarea democratică l-a produs în conştiinţa cehilor şi a slovacilor (respectiv, a ceho-slovacilor, cum erau denumiţi oficial pe vremea aceea) referitor la democratizarea ţării şi încercarea, pe atunci prematur de naivă, că se poate scăpa de influenţa sovietică. Slovacia face parte din Uniunea Europeană de la 1 mai 2004, precum şi din NATO.