Pescuitul sportiv

Pescuitul este activitatea de a prinde cu ajutorul unor instrumente speciale diverse varietăți de pește sau alte vietăți acvatice. ^[1] Departe de pescuitul „tradițional”, pe care mulți îl percep ca pe o formă de procurare a hranei sau ca pe un bătrân plictisit ce fixează o plută nemișcată, așteptând ore în șir să tragă peștele, pescuitul sportiv este un mod de viață, un mod extrem de eficient de relaxare. Împărțit în mai multe categori, pescuitul sportiv este la un pas de a ajunge sport olimpic. Putem determina clar două mari stiluri de pescuit: Pescuitul stationar, Pescuitul cu năluci, Pescuitul staționar se adresează în special peștilor pașnici și poate fi împărțit la randul său în :

Pescuit la plută Este un stil care poate fi practicat atât cu vargă (undiță) cât și cu lansetă (sheffield). Este, probabil, stilul în care încep cei mai mulți să pescuiască., Pescuit cu lanseta Poate fi împarțit și acesta în două categori: Pescuitul la crap De ce pescuitul la crap? Pentru că este cel mai vizat pește din acest tip de pescuit, în ultimii ani acest pescuit a luat o mare amploare și este în continuă dezvoltare. Pescuitul la alti pesti Desigur și alți pești sunt pescuiți cu lanseta, în România, carasul este favoritul pescarilor amatori dar și somnul, mreana, scobarul și alții pot fi vizați., Pescuitul cu năluci Sau pescuitul la rapitori, căci numai acești pești pot fi pescuiți cu năluci.