Generalităţi
Utilizatorii neînregistraţi pot vizualiza toate videoclipurile de pe site, iar utilizatorii înregistraţi pot în plus încărca ("upload") videoclipuri pe YouTube, pot introduce comentarii şi pot da note filmuleţelor. Unele videoclipuri sunt disponibile doar pentru utilizatorii de peste 18 ani (de ex. videoclipurile cu conţinut potenţial ofensiv). Încărcarea videoclipurilor care conţin defăimări, hărţuiri, publicitate sau materiale care încurajează crima este strict interzisă. Videoclipurile asemănătoare, determinate de titlu şi tags (etichete), apar pe ecran în dreapta jos. Încă din al doilea an al YouTube-ului au fost adăugate funcţii care să ajute utilizatorii să posteze 'răspunsuri video' şi să se aboneze la noile videoclipuri ale utilizatorilor preferaţi. Există puţine statistici legate de numărul videoclipurilor de pe YouTube. Totuşi, în iulie 2006 compania a dezvăluit că peste 100 de milioane de videoclipuri sunt vizualizate zilnic, iar în iunie 2006 au fost vizualizate 2,5 miliarde. În mai 2006, 50.000 de videoclipuri erau adăugate zilnic, ajungându-se la 65.000 în iulie.[3] În ianuarie 2008 aproape 79 de milioane de utilizatori au vizualizat peste 3 miliarde de videoclipuri.[4] În august 2006 ziarul The Wall Street Journal a publicat un articol în care scria că YouTube avea aproximativ 6,1 milioane de videoclipuri (ocupând aproximativ 45 terabait) şi peste 500.000 de utilizatori înregistraţi.[5] Începând cu 9 aprilie 2008, o căutare globală pe YouTube returnează peste 83 milioane de videoclipuri şi 3,75 milioane de canale de utilizatori.[6][7] S-a estimat că în 2007 YouTube a consumat la fel de multă capacitate de transmisie ca şi întreg Internetul anului 2000, şi că în fiecare minut sunt adăugate peste 13 ore de video.[8][9] În martie 2008, costurile trasmisiei de date au fost estimate la aproximativ 1 milion $ pe zi.[4] Începând din primul semestru al anului 2008 YouTube nu a mai fost profitabil.[4] Venitul exact sau profitul nu a fost publicat, dar revista Forbes din iulie 2008 a aproximat venitul la 200 milioane de dolari, notând mari progrese în vânzările de reclame.[10] Pe atunci preţul pentru o reclamă pe pagina de start a lui YouTube era de 175.000 $ pe zi, iar un canal personalizat (caracterizat printr-un fundal special) costa 200.000 de $. [10] În noiembrie 2008 YouTube a încheiat o întelegere cu MGM, Lionsgate şi CBS ce permite companiilor să încarce filme întregi şi show-uri pe sit, plus alte reclame. Un nou sistem creat de YouTube, numit VideoID, permite companiilor să depisteze materialele neautorizate de pe sit şi fie să le şteargă, fie să adauge reclame la ele. Acest lucru este realizat pentru a concura cu situl web Hulu (hulu.com), care deţine materiale de la posturile de televiziune NBC şi Fox. Afacerea, conform spuselor lui Curt Marvis, preşedinte la YouTube pentru medii digitale, permite corporaţiilor să "profite de această audienţă".
Istorie
YouTube a fost fondat de Chad Hurley, Steve Chen şi Jawed Karim, toţi trei fiind angajaţi ai PayPal.[12] Înainte de a lucra la PayPal, Hurley a studiat la Universitatea Indiana a Pennsylvaniei, iar Chen şi Karim au studiat împreună la Universitatea Illinois din oraşul Urbana, comitatul Champaign, statul Illinois.[13] Numele domeniului "YouTube.com" a fost activat la 15 februarie 2005[14], iar situl web cu această adresă a fost creat pe parcursul următoarelor luni. Creatorii au oferit publicului o primă previzualizare a sitului în mai 2005, cu 5 luni înaintea lansării oficiale.
Impactul social
Până la lansarea sitului, în 2005, existau puţine metode simple de încărcare a videoclipurilor pe Internet de către utilizatorii neexperimentaţi. Cu interfaţa sa uşor de folosit, YouTube a făcut posibil ca oricine care poate folosi un calculator să poată şi încărca un videoclip, care după numai câteva minute poate fi văzut de milioane de persoane. Marea varietate de subiecte acoperite de YouTube a transformat transmiterea videoclipurilor în una din cele mai importante aplicaţii ale Internetului. Un exemplu al impactului social al YouTubeului a fost succesul videoclipului lui Bus Uncle, în 2006. El conţine o conversaţie animată dintre un tânăr şi un bătrân într-un autobuz din Hong Kong, care a fost discutată masiv în emisiunile de televiziune.[15] Alt clip care a primit o atenţie deosebită este "Chitaristul", în care o piesă de muzică barocă, Canonul de Johann Pachelbel, este interpretată la o chitară electrică. În videoclip nu se indică numele performerului. Dar, abia după ce a fost vizualizat de milioane de ori, ziarul New York Times i-a dezvăluit totuşi identitatea, fiind vorba de Jeong-Hyun Lim, un băiat de 23 de ani care a înregistrat melodia în dormitorul său.[16]
Problema adresei domeniului
Succesul lui YouTube a afectat situl companiei Universal Tube & Rollform Equipment, a cărei adresă era utube.com. Din cauza numărului mare de vizitatori nesiguri de scrierea corectă pentru YouTube (utube se citeşte la fel ca şi youtube), situl companiei Universal Tube s-a supraîncărcat şi a fost închis.[17] La începutul lui noiembrie 2006, Universal Tube a iniţiat un proces federal împotriva lui YouTube,[18] cerând ca domeniul youtube.com să le fie transferat lor.[19] În iulie 2008 adresa utube.com a fost schimbată cu utubeonline.com. Conform căutătorului de domenii "WHOIS", Universal Tube încă deţine domeniul http://www.utube.com.[20]
