Tintaura

Ţintaura (în latină Centaurium umbellatum[1]) este o plantă medicinală de culoare albastră sau roşie. Popular se mai numeşte şi ţintaulă, fierea pământului, iarba frigurilor, potroacă, ţintaură, cintoaie, frigor, frigurică, ghinţură, ghinţurea, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană-de-friguri, cocoşei-de-grădină (pl.), crucea-pământului, floare-de-friguri, fumărică-băşicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-câmp.
Descriere Este o plantă erbacee, perenă, creşte înaltă de 10-40 cm cu o tulpină erectă, cilindrică sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, care se ramifică doar în zona florilor. Frunzele alterne, întrerupt imparipenate, sunt formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Florile sunt ca nişte steluţe cu cinci colţuri de culoare roz sau violet. Fructul este o achenă. Planta creşte în livezi şi pe pajişti în locuri umede şi luminoase, în zonele de munte până la o altitudine de 1000-1200 m, în vii, în zonele defrişate, sub traseele liniilor de înaltă tensiune. Se culege din iunie până în septembrie. [3] [4] Ţintaura este una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante din flora medicinală românească. [5]