Primele indicii ale unui joc asemănător vin din Egiptul antic unde se practica Senet, tot pe o tablă specială, mutările pieselor fiind decise prin mişcarea zarului. În Mesopotamia, un alt strămoş al tablelor se numea Jocul Regal al lui Ur. Iar în Iran, în oraşul Shahr-i Sokhta au fost descoperite semne ale unui joc asemănător, datând în jurul anului 3.000 î.H. În urma unor săpături s-au găsit zaruri şi 60 de piese.[1] Cel mai apropiat strămoş de actualul joc de table a fost găsit în oraşul iranian Jiroft unde s-a descoperit o masă de joc cu trei rânduri a câte 12 puncte, identică cu jocul roman „duodecim scripta”. În Roma antică se juca un joc intitulat Ludus duodecim scriptorum („Jocul celor 12 linii” sau „Jocul celor 12 semne”) care avea loc tot pe o tablă cu trei rânduri a câte 12 puncte, iar piesele erau mutate pe toate cele trei rânduri, în funcţie de numărul dat prin rostogolirea zarului. O variantă ulterioară a jocului a redus masa de joc la doar două rânduri şi a purtat numele Tabula (care înseamnă „tablă” sau „masă”), un joc similar celui modern, în care obiectivul era eliminarea tuturor pulurilor proprii înaintea adversarului. Erau folosite trei zaruri, iar pulurile adverse erau mutate în sens opus. În secolul XI, poetul persan Ferdowsi îl declară pe Burzoe drept inventatorul jocului nard, undeva în secolul al VI-lea. Ferdowsi descrie o întâlnire între Burzoe şi conducătorii indieni care fac schimb de jocuri. Indienii îi prezintă fizicianului persan jocul de şah, iar acesta le arată jocul nard, practicat cu ajutorul unor zaruri create din fildeş şi arborele de tec. Jocul de table propriu-zis a apărut prima dată în Europa în secolul XI, şi a fost repede adoptat de pasionaţii jocurilor de noroc. În 1254, Regele Franţei Ludovic al IX-lea a emis un decret prin care interzicea membrilor curţii să practice jocuri cu zaruri.[2] Cunoscut pentru pasiunea pentru şah, Alfonso al X-lea al Castiliei a descris în lucrările sale, Libro de los juegos şi El libro de ajedrez, dados e tablas regulile unor jocuri cu zaruri.
