Sf. Dimitrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru, izvorâtorul de Mir (în greacă: Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης, adică Sfântul Dumitru de la Tesalonic / Salonic) a fost un martir creştin, sfânt militar din veacul al III-lea care a trăit în vremea împăraţilor Maximian[1] şi Diocleţian[2] în cetatea Tesalonic[3]. A fost martirizat pe la anul 306.
Viaţa şi martiriul
Hagiografia tradiţională spune că Sfântul Dumitru a fost diacon la Tessalonic, care a fost martirizat cu lancea, în timpul prigoanei anticreştine de sub împăratului Diocleţian, sau poate în timpul împăratului Galerius[4]. Alte izvoare ne spun că Sfântul Dumitru era un nobil, ofiţer, proconsul al Ahaiei. Ca urmare a faptului că l-a mărturisit pe Isus Hristos, a fost ucis cu lancea la Tessalonic[5]. Cruciaţii din Evul Mediu l-au adoptat, ca şi pe Sfântul Gheorghe, drept patron la lor.
Sărbătoarea
Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinţi militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în Biserica Catolică de rit bizantin şi de rit roman. În bisericile ortodoxă şi Biserica Catolică de rit bizantin, precum şi în Biserica Catolică de rit roman, se sărbătoreşte la data de 26 octombrie[6]. Acei creştini ortodocşi care respectă calendarul iulian îl sărbătoresc pe Sf. Dumitru la 8 noiembrie.