Rosia

Roşia (pătlăgica roşie sau mult mai rar tomata), numită ştiinţific Solanum lycopersicum, este o plantă din familia Solanaceae, apropiată pe linie genetică de următoarele plante, de asemenea originare din "Lumea Nouă", tutun, ardei, cartof, vânătă şi physalis alkekengi. Roşia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord şi nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă în Peru. Este o plantă perenă, crescută adesea în climate temperate ca o plantă anuală, atingând frecevent între 1 şi 3 m înălţime, cu un trunchi mai mult ierbos, care creşte de cele mai multe ori, ca orice altă plantă căţărătoare, pe tulpinile altor plante, pe beţe sau garduri. Este cultivată la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafaţă de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor. Termenul denumeşte, de asemenea, fructul cărnos al plantei, care este una dintre legumele cele mai importante din alimentaţia umană, consumată în stare proaspătă sau preparată. Ocupă locul doi, după cartof, între legumele utilizate în bucătărie. Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă, având 5–9 frunzuliţe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât şi crenguţele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescenţe asemănătoare părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată din cinci sepale şi cinci petale, fiind grupate în inflorescenţe de 3 până la 12 flori. Rosia are un pH acid de 5,5. Cuvântul tomată, respectiv toate variantele sale din spaniolă, engleză şi alte limbi, este un cuvânt derivat din limba populaţiilor mezo-americane Nahua, tomatl. Numele ştiinţific al plantei, care provine din latină, lycopersicum, semnifică "piersică-lup", conform lyco - lup şi persicum - piersic(ă).