Ratiusca cea urata

Intr-o zi frumoasa de vara, in balariile din preajma unui conac vechi, o rata statea si clocea. Era tare plictisita, nu putea sa plece nicaieri si nimeni nu venea in vizita la ea.In sfarsit, ouale au inceput sa crape si din ele au iesit ratustele care se uitau mirate in jurul lor. Numai un ou nu crapase, cel care fusese mai mare decat celelalte. S-a asezat iar rata pe el, desi o rata mai batrana ii spusese sa-l lase si sa se ocupe de celelalte ratuste, dar ea nu se indurase. Intr-un tarziu, din ou a iesit un pui mare si urat. Cand ratustele intrara in apa, bobocul de raţă cel urat inota foarte bine si mama fu multumita macar cu atat.Dupa scaldat, mama a dus ratustele in curtea ratelor si le-a invatat cum sa se prezinte politicos ratelor mai batrane. Sa macaie cum se cuvine si sa isi plece capul in fata lor, mai ales in fata ratei spaniole, cea cu o panglica rosie la picior, care era cea mai batrana si mai simandicoasa dintre ele. Aceasta lauda ratustele, dar zise ca bobocul de raţă cel mare e cam urat. Si celelalte rate, chiar si gainile, si curcanul, se repezeu sa il ciupeasca si sa il bata. Bietul bobocel nu a mai putut rabda. A sarit peste gard si s-a dus la balta cea mare, pe langa ratele salbatice. Nici acestea nu l-au primit prea bine, dar dupa vreo doua zile au venit doi gansaci salbatici, care i-au vorbit frumos si l-au chemat printre gastele salbatice. Pe cand vorbeau, insa, s-a auzit poc! poc! si gansacii au cazut morti in stuf, impuscati de vanatori. Bobocul de raţă a stat pitit pana cand au plecat vanatorii si apoi a pornit mai departe. Spre seara a ajuns la un bordei darapanat, s-a strecurat pe usa si a ramas cuminte acolo. Dimineata a vazut ca acolo stateau o baba, un motan si o gaina. Motanul era tare mandru ca el poate sa toarca si sa se alinte, ba chiar sa scoata scantei daca era frecat pe spate. Gaina era si mai si, fiindca putea sa faca oua. Amandoi se purtau cam urat cu bietul bobocel. Manat de dorul de apa, dupa un timp, bobocelul a plecat de acolo. A inotat, s-a scufundat, dar incet, incet a venit toamna, au venit vantul si frigul. Intr-o seara, pe apa a venit un card de pasari foarte frumoase, mari, albe ca zapada, cu gaturi lungi si mladioase. Erau lebede. Bobocelul a simtit ceva ciudat in sufletul lui, il atrageau pasarile acelea si simtea ca ii erau dragi. Lebedele insa si-au luat zborul, iar bobocul de raţă a inceput sa scoata tipete ascutite, neobisnuite pentru el. In timpul iernii a trecut prin clipe grele. L-a prins gheata in copca pe care si-o facuse si a avut un pic de noroc ca l-a scos de acolo un taran. Numai ca acesta l-a dus cu el acasa, unde l-au bagat in sperieti femeia taranului si copiii lor. A fugit de acolo si numai el stie pe unde a petrecut toata iarna. Cand a venit primavara, insa, bobocul de raţă a descoperit ca aripile i se facusera largi si puternice. A ajuns intr-o gradina mare cu meri infloriti, pe marginea lacului. Pe apa a vazut trei lebede si s-a apropiat de ele cu teama ca il vor izgoni din cauza urateniei sale. S-a apropiat totusi de ele si a plecat capul in fata lor. Deodata se vazu ca intr-o oglinda, dar acum nu mai era cenusiu , greoi si urat, era o lebada alba si frumoasa. Niste copii de pe malul lacului spusera chiar ca e cea mai frumoasa dintre lebede. Acum lebada cea tanara era bucuroasa si rusinata si spuse din toata inima ca pe vremea cand era o ratusca urata nici in vis nu s-ar fi gandit la atata fericire.