Istorie
Patinajul viteză are originea în Olanda. În 1863, la Oslo s-a desfăşurat prima cursă oficială, iar prima competiţie importantă este atestată la Hamburg, în 1885. În 1892 se înfiinţează Federaţia Internaţională de Patinaj Viteza. În 1924, la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Chamonix, patinajul viteză masculin a fost inclus în programul competiţiei. Probele similare feminine au fost recunoscute ca discipline olimpice în 1960, la Jocurile de la Squaw Valley.
Regulament
Patinatorii aleargă în perechi, fiind cronometraţi separat. Perechile sunt stabilite în funcţie de rezultatele obţinute de-a lungul sezonului sau de tragerea la sorţi de dinaintea concursului. Fiecărei perechi îi este permis un singur start furat. Va fi descalificat participantul care va fura a doua oară startul. La fiecare tură patinatorul trebuie să schimbe culoarul pe care participă într-o zonă special amenajată pentru acest lucru, astfel dacă patinatorul vine pe cel interior trebuie să treacă pe exterior, iar dacă patinatorul vine de pe cel exterior intră pe cel interior. În probele de urmărire nu este necesară schimbarea culoarului, cursa se desfăşoară pe culoarul interior. Dacă patinatorii au ajuns în acelaşi moment pe linia de schimbare a culoarului, cel de pe interior va trebui să îi dea prioritate celui venit de pe exterior, în caz contrar, patinatorul de pe culoarul interior va fi descalificat. Cu excepţia probelor de 500 m, care au 2 manşe, celelalte probe se desfăşoară într-o singură manşă. Sunt 12 probe olimpice la această disciplină, astfel:
